Concurența

Introducere

“Competiția conduce la continua perfecționare și eficientizare a producției. Ea determină producătorul să elimine risipa și să scadă costurile astfel încât să vândă la un preț mai mic decât alții. Îi elimină pe cei ale căror costuri rămân ridicate și face astfel încât să concentreze producția în mâinile celor ale căror costuri sunt mai mici.” (Clair Wilcox).

Concurența nu are definiție unanim acceptată, ea având semnificație în funcție de context. Privită din punct de vedere economic, concurența este întotdeauna legată de tranzacții pe piață, de cerere și ofertă, și de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune că există concurență economică dacă consumatorul poate alege între mai multe alternative și poate astfel opta pentru cea mai convenabilă variantă pentru preferințele sale.

Rivalitatea dintre agenții economici participanți la actele de vânzare-cumpărare vizează trei aspecte corelate și anume: cantitatea, calitatea și prețul bunurilor economice aduse pe piață.

În condițiile liberei inițiative, concurența reflectă raportul de forțe dintre agenții economici participanți la actele de vânzare-cumpărare.

Sistemul de concurență dă posibilitatea agenților economici să efectueze operațiunile economice pe care le consideră cele mai favorabile din punctul lor de vedere. Totodată concurența conferă economiei de piață eficiență economică, stimulând desfășurarea activităților profitabile și eliminând activitățile economice neeficiente.

Ce este concurența?

Concurenţa reprezintă confruntarea, rivalitatea economică între industriaşi, bancheri, comercianţi, prestatori de servicii pentru a atrage de partea lor clientela consumatoare prin preţuri mai convenabile, prin calitatea mai bună a mărfurilor, în vederea obţinerii unor profituri cât mai mari şi mai sigure.

Concurenţa este însă o confruntare deschisă, loială, în cadrul căreia unităţile economice, în calitatea lor de vânzători, învaţă, printr-un proces continuu de “tatonări şi erori”, să-şi îmbunătăţească situaţia.

Libertatea de alegere – care se realizează sub forma tendinţei fiecăruia de a primi pentru sine un venit bănesc, serveşte ca bază pentru concurenţă. De aceea, pentru economişti ea apare ca existenţă a unui număr mare de cumpărători şi de vânzători, fiecare acţionând independent ca deţinători ai diferitelor produse şi resurse concrete. Totodată, prin acest proces apare libertatea acestora de a participa sau de a se abţine de la actele de schimb.

Adesea, concurenţa este considerată calea de satisfacere a intereselor tuturor participanţilor la viaţa economică. Făcând posibil ca în societate să se producă numai ce şi cât este necesar, cerut şi dorit de consumatori, la cele mai scăzute costuri posibile, concurenţa asigură profiturile scontate de firme şi satisfacerea în cât mai mare măsură a nevoilor consumatorilor.

Mecanismul concurenţial exprimă legăturile numeroase între acţiunile subiective ale agenţilor economici şi cadrul obiectiv al desfăşurării acestor acţiuni. Prin acest mecanism, actele subiective ale indivizilor participanţi la viaţa socială sunt transformate în acţiuni necesare, conforme cu exigenţele şi raţionalitatea economiei de piaţă. Sub presiunea concurenţei, subiecţii economici producători sunt obligaţi să reducă costurile, obiectiv pentru atingerea căruia ei introduc noi tehnologii, perfecţionează organizarea şi conducerea întreprinderii, îmbunătăţesc calitatea produselor etc.

Concurenţa şi mecanismele concurenţiale diferă de la o etapă la alta, de la o ţară la alta, în funcţie de numeroşi factori şi de variate condiţii:

- numărul şi talia vânzătorilor, pe de o parte, a cumpărătorilor, pe de alta, în economia naţională, în ramură, în zonă sau în localitate;

- gradul de diferenţiere a produsului;

- facilităţile sau limitările marilor producători de a intra în una sau alta dintre ramuri;

- gradul de transparenţă a pieţei;

- mobilitatea sau rigiditatea preţurilor;

- nivelul dezvoltării economice;

- conjunctura politică internă şi internaţională;

- cultura economică a populaţiei, a diferiţilor factori economici etc.

La începutul secolului al XX-lea, se considera că există două stări concurenţiale opuse, care îşi disputau primordialitatea: piaţa cu concurenţă perfectă şi piaţa de monopol. Numeroşi specialişti apreciază că monopolul şi concurenţa sunt incompatibile (unde există monopol nu poate exista concurenţă). În ultimele decenii, situaţia s-a schimbat din acest punct de vedere. În lume există stări de piețe concurenţiale mult mai numeroase şi mai complexe decât îşi puteau imagina specialiştii cu câteva zeci de ani în urmă.

Formele concurenței

Concurența directă

Este cea care se desfășoară între firme care se adresează acelorași nevoi, cu produse asemănătoare, identice sau prea puțin diferențiate. În această situație, diferențierea dintre concurenți se realizează pe imaginea de marcă (deci concurența dintre mărci) pe care fiecare urmărește să o confere produselor proprii utilizând o diversitate de mijloace și tehnici. Când firmele se concurează prin oferirea de produse similare, dar care satisfac în proporții diferite aceeași nevoie, competiția se bazează pe diferențierea calitativă a produselor.

Concurența indirectă

Aceasta se referă la concurența dintre firmele care se adresează acelorași nevoi sau unor nevoi diferite, prin oferirea de produse diferite.

Concurența loială (legală)

Aceasta se duce, de regulă cu instrumente economice obișnuite, accesibile tuturor: modificarea prețurilor, a sortimentelor, a calității produselor, a modului de prezentare, a condițiilor de popularizare a produselor, sau prin acordarea unor facilități suplimentare cumpărătorului etc. Concurenţa efectivă, loială şi legală are ca efect general dezvoltarea cercetării ştiinţifice, a tehnicii şi tehnologiilor, creşterea productivităţii, reducerea costurilor, diversificarea produselor.

Concurența neloială

Este cea care intervine atunci când unii agenți de piață beneficiază de anumite avantaje sociale pe care nu le pot și ceilalți, de anumite informații pe care le obțin numai unii întreprinzători, de anumiți factori de producție de care beneficiază numai unii agenți economici, de anumite concesii primite de la stat, etc.