Cramele Recaș

CAPITOLUL I. ANALIZA PIEȚEI, A FIRMEI ȘI A PRODUSUL

1.1 ANALIZA PIEȚEI

Marile descoperiri geografice și cuceririle coloniale care au avut loc la sfârșitul secolului al XV- lea și începutul secolului al XVI- lea, au permis includerea în circuitul economic a unor vaste zone geografice, care au antrenat o dezvoltare deosebită a activitităților economice. Piața mondială a apărut ca rezultat a extinderii sferei de schimb de mărfuri prin cuprinderea celor mai importante zone de pe mapamond. Deși, schimburile economice dintre țări încă nu aveau o bază economică, nu decurgeau încă dintr-o adevărată specializare internațională, prin lărgirea ariei lor geografice, ele au dat, în secolul al XVI- lea un prim contur al pieței mondiale, aceasta devenind tot mai complexă și cu noi forme de manifestare.

Piața mondială se poate defini prin totalitatea tranzacțiilor de afaceri la care participă agenții economici din diverse țări, inclusiv societățile multinaționale, precum și o serie de instituții cu caracter regional sau mondial, în contextul diviziunii mondiale a muncii și confruntării dintre cererea și oferta pe plan mondial și prin locul în care se încheie tranzacțiile de afaceri internaționale, în care se întâlnesc cererile și ofertele de produse, valori și servicii din diferite state, supuse legilor economice ale mecanismului economiei de piață.

Globalizarea pieței mondiale a vinului s-a produs pe parcursul ultimilor 40 de ani. Tendința în cauză a început să se evidențieze la mijlocul anilor ’70 când și-au făcut apariția producătorii de vinuri californieni. Până atunci piața vinului purta mai mult caracter regional. Ca regulă, vinurile producătorilor europeni de renume din Franța, Italia, Spania și Germania erau comercializate în interiorul Europei sau exportate în America de Nord. Globalizarea are atât aspecte pozitive cât și negative. Un element pozitiv este creșterea competiției între producătorii din diferite regiuni ale globului și aducerea prețului la niveluri competitive. Ea a permis deasemenea schimbul de tehnologii în domeniul vinicol. Pe de altă parte ea șterge granițele între tradițiile de cultivare ale viței de vie, de producere și de consum a vinului. Are loc o omogenizare a produsului ceea ce devine un fenomen negativ. Situația curentă de pe piața vinului este caracterizată de existența unui număr ridicat de producători și de internaționalizarea denumirilor de vinuri produse din soiuri de poamă de origine preponderent franceză.

Pionierii desființării monopolului european de producere și comercializare a vinului au fost americanii. Comunitățile italiene și hispanice foarte mari din Statele Unite au fost inițiatoarele răspândirii tradițiilor de producere și consum ale vinului. Primele plantații de viță de vie au apărut în California, mai târziu răspândindu-se și în statele din Coasta de Vest. Americanii au adaptat la clima americană soiurile franceze : Chardonnay, Sauvignon Blanc, Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir.

După anii ’80 s-a făcut simțită prezența producătorilor de vinuri din Austria și Noua Zeelandă. Plantațiile de viță de vie au început să fie înființate anume în țările sus numite deoarece condițiile climatice sunt similare celor din regiunile vinicole ale Europei și pe lângă aceasta există legături culturale puternice cu fostele metropole. Ieșirea lor pe piața mondială a vinului a fost posibilă datorită transferurilor de tehnologie modernă din Europa. La începutul anilor ’90 au atacat piața și au acaparat un segment substanțial producătorii de vinuri din Argentina, Chile și Africa de Sud.

Vinurile lor au atins destul de repede nivelul de calitate necesar pentru a trece în categoria vinurilor medii. Producătorii și exploratorii din aceste țări au combinat cu succes tehnologiile franceze de producere a vinului cu practicile americane de comercializare a producției vinicole.

În prezent, Uniunea Europeană este primul producător de vin din lume. Suprafața europeană cultivată cu viță de vie reprezintă 45% din suprafața mondială. Franța și Italia produc aproximativ 30% din producția Uniunii Europene și Spania aproximativ 23,3%.

Vinurile acestora rămân populare în materie de imagine și de sofisticare, dar poziția lor este puternic erodată de noii producători, atât pe propriile piețe interne, cât și pe cele de export.

La nivel mondial, concurența a crescut, Statele Unite devenind al patrulea producător de vinuri. Țările Lumii Noi și-au crescut producția în ultimii 20 de ani de la 1,7% la 21,4%, în detrimentul Uniunii Europene. După o perioadă de reduceri progresive ale nivelului producției în anul 2008, OIV-Oficiul Internațional al Viei și Vinului a estimat că producția la nivel mondial a atins 290 milioane de hl. Datorită crizei economice actuale, producția la nivel mondial a scăzut atingând o valoare de aproximativ 270 milioane hl. În anul 2010, producția mondială de vin înregistrează o scădere de 4% în raport cu anul precedent, echivalentul producției totale de struguri a Africii de Sud. În pofida continuării desțelenirilor terenurilor cu vii, Franța continuă să fie lider mondial în acest sector. După mai mulți ani de scădere, consumul mondial de vin s-a stabilizat în 2011 revenindu-și pozitiv în anii următori. Totuși, Europa, cel mai mare producător și consumator de vin nu a revenit la avansul de dinainte de criză. Dintre țările producătoare și consumatoare în același timp s-a remarcat reculul din Italia de 6,3%, majorarea ușoară din Franța și stabilizarea din Germania. Statele Unite ale Americii, a doua piață mondială ca volum, a cunoscut o creștere estimată la 0,9 milioane de hl. până la un nivel total de 28,5 milioane hl. În China, cererea de vin este tot mai mare, chiar dacă raportarea se face în mod direct la importuri, consumul ridicându-se la peste 17 milioane de hl. Potrivit celui mai recent raport al Organizației Internaționale a Viei si Vinului (OIV), în anul 2012 producția mondială de vin a fost de 251 milioane hl., iar suprafața cultivată cu viță de vie pe teritoriul Uniunii Europene s-a redus cu circa 269.000 de hectare, din cauza excedentului de producție.

Scăderea volumului disponibil la export a avut ca urmare diminuarea cantităților livrate vrac la export. Cota deținută de livrările primelor 5 țări exportatoare din Uniunea Europeană ( Italia, Franța, Spania, Portugalia ) s-a redus la 62,3% ( față de 65,4% în 2011 ), în beneficiul țărilor din emisfera sudică ( Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Chile, Argentina ) și S.U.A ( 28,2% față de 25,7% în 2011 ).

Cei mai mari producători de vinuri la nivel mondial, în acest an, sunt, conform estimării publicate de Organizația Internațională a Viei și Vinului ( OVI ), Italia cu 40,8 milioane hl., Franța cu 40,4 milioane hl., Spania cu 31,5 milioane hl., Statele Unite ale Americii cu 20,5 milioane hl., Argentina cu 11,7 milioane hl., Australia cu 11,5 milioane hl., Chile cu 10,8 milioane hl., Africa de Sud cu 10 milioane hl., Germania cu 8 milioane hl., Portugalia 5,8 milioane hl. și România cu 4,06 milioane hl.