Descrierea unei campanii sociale - Școala te face mare

Introducere

A fost odată un păstor care, în timp ce stătea pe malul unui râu, a văzut o fiinţă plutind pe lângă el. Întâi a crezut că este un mic animal, dar apoi şi-a dat seama că era un bebeluş. Evident, s-a îngrozit la vederea sărmanului copil care plutea neajutorat pe râu în jos. A sărit în râul învolburat şi cu ceva efort a reuşit să salveze bebeluşul şi să îl aducă la ţărm. Timp de un minut, păstorul a sărit în sus de bucurie! Dar după puţină vreme a văzut alt bebeluş în râu, şi apoi altul. A strigat după ajutor. În curând, o mulţime de oameni erau ocupaţi să salveze copilaşii, dar cu cât mai mulţi oameni săreau în ajutor, cu atât mai mulţi copii parcă pluteau pe râu în jos. Intr-un final, cineva a spus: „Hei, poate mai bine mergem în sus pe râu să vedem cine aruncă bebeluşii în râu!

Cele mai multe servicii sociale de caritate se concentrează pe „scoaterea bebeluşilor din râu”. Misiunea Ovidiu Rom este de a ajunge la sursa problemelor care se manifestă sub forma copiilor abandonaţi, copiilor străzii, cerşetorilor, persoanelor dependente de ajutor social şi a infractorilor. Acea „sursă” este sărăcia extremă combinată cu lipsa de educaţie şi de oportunităţi.

Într-o perioadǎ în care resursele publice sunt reduse, îngrijirea si educarea copiilor mici vor continua sǎ coboare spre capǎtul listei de prioritǎţi, pânǎ atunci când va exista o întţelegere publicǎ a implicaţiilor economice ale creşterii generaţiei urmǎtoare. Copiii care primesc educaţie timpurie de calitate au nevoie de mai puţine ore costisitoare de educaţie specialǎ şi e mai probabil sǎ termine liceul şi sǎ aibǎ locuri de muncǎ. Studiu dupa studiu aratǎ cǎ educaţia timpurie:

-ajutǎ la pregǎtirea copiilor pentru a reuşi în şcoalǎ şi pentru a deveni cetǎţeni mai buni,

-este esenţialǎ pentru o forţǎ de muncǎ productivǎ a secolului XX,

-conduce la creşterea productivitǎţii şi a veniturilor din impozite.

Obiectivele Ovidiu Rom reflectă credinţa acestora că fiecare copil poate reuşi în şcoală şi că cel mai bun mod de a asigura educaţia pentru toţi copiii este o combinaţie de intervenţii educaţionale, sociale şi economice.

Situaţia iniţialǎ

Oamenii foarte săraci amână deseori înscrierea copiilor la școală, iar gădinița nici nu intră în discuție, nerealizând importanţa acesteia, totodată, neputând acoperi „costurile ascunse” ale educației. Rezultatul constă în creşterea abandonului școlar timpuriu – deoarece acești copii nu vor putea niciodată să ajungă la același nivel educațional cu colegii lor integraţi mai devreme în procesul educațional.

Părinţii săraci, având un nivel de educație scăzut, sunt deseori intimidaţi de ideea interacţiunii cu autorităţile şcolare şi acoperirea tuturor cheltuielilor pe care le asociază şcolii − haine, încălţăminte, caiete, taxe pentru clasă sau diverse costuri de renovare − şi mult prea des, ,,atenții” pentru profesori. Prin urmare, cei mai săraci copii ai României sunt înscrişi la şcoală, în cele mai multe dintre cazuri, mult mai târziu decât alţii.

Astăzi, mai puţin de jumătate din copiii României absolvă liceul. Este bine ştiut că educaţia timpurie de calitate este o precondiţie pentru succesul şcolar pe termen lung. Când copiii încep şcoala cu decalaje faţă de colegii lor de generaţie, acestea se agravează pe parcurs.

Copiii care încep şcoala pregătiţi, riscă mai puţin să aibă nevoie de ,,educaţie specială”, şi au şanse mai mari de a finaliza studiile. La maturitate, au şanse mai mari de a obţine locuri de muncă şi salarii mai bune. Educaţia timpurie scade de asemenea riscul de a comite infracţiuni sau de a avea nevoie de asistenţă socială.

Educaţia preşcolară este importantă în special pentru copiii proveniţi din familii dezavantajate, care adesea sunt mai puţin stimulaţi intelectual acasă. Aceştia reprezintă un procent considerabil din populaţia tânără a României (conform unor estimări, până la 25%). Educaţia timpurie accesibilă pentru TOŢI COPIII ar trebui să fie unul din obiectivele de bază ale guvernului, societăţii civile şi sectorului privat.

Până în prezent, nu a existat niciun efort coordonat la nivel naţional de a integra aceşti copii în clase adaptate nevoilor specifice şi de a le oferi sprijinul social care să contribuie la reuşita lor. Ovidiu Rom se angajează să aducă la cunoştința opiniei publice toate aceste lucruri şi să urgenteze implementarea şi aplicarea legilor româneşti din domeniul educaţiei, militând pentru o strategie naţională integrată care să soluţioneze deficienţele existente. În 2009 Ovidiu Rom a lansat campania de conştientizare publică multianuală „Şcoala te face mare”, care accentuează importanţa educaţiei pentru toţi copiii și le amintește oamenilor că „fiecare copil în școală este responsabilitatea fiecăruia dintre noi”.