Diagnoză Continental Airlines

Lucrarea de fata îsi propune analiza din punct de vedere politic a companiei Continental Airlines, într-un moment de criza, în anul 1994 în momentul în care Gordon Bethune preia conducerea companiei. Pentru început voi încerca sa identific cauzele acestei crize pornind de la specificul companiei, inputurile, procesele organizationale, si outputurile sale precum si de la specificul pietei pe care opereaza aceasta, cu amenintarile si oportunitatile caracteristice. În continuare, voi prezenta succint planul strategic propus de catre Bethune, asa numitul plan “Go forward”.

A doua etapa o constituie identificarea acelor actori organizationali , fie strategi ai schimbarii, agenti, implementatori, receptori sau actori non-participanti ce ar putea avea un interes direct sau indirect în evolutia companiei Continental, apoi determinarea acestor interese, evaluarea puterii precum si a capacitatii lor de actiune si a impactului pe care l-ar putea avea si în cele din urma voi încerca sa formulez anumite strategii de implicare pentru fiecare categorie de actori organizationali.

A treia etapa a frame-ului politic o constituie o anliza a câmpurilor cu impact asupra strategiei organizationale pornind de la analiza stakeholderilor, a mediului intern precum si a celui extern organizatiei.

În analiza mediului intern voi lua în considerare acele variabile cu impact asupra analizei stakeholder, acele elemente caracteristice activitatii derulate sub forma de inputuri sau outputuri, relevând în confromitate cu strategia organizationala ce anume constituie puncte forte si care sunt punctele slabe.

De asemenea, se impune determinarea acelor factori cu influenta asupra profitabilitatii, precum si sortarea calitativa a inputurilor si outputurilor analizate pentru crearea unei viziuni de ansamblu asupra proceselor oragnizationale specifice.

Istoria companiei Continental începe în 1926 odata cu înfiintarea Varney Speed Lines, o companie aeriana de linie ce furniza servici curier între Washington si Nevada. În 1930 compania este achizitionata de catre United Air continuând sa furnizeze aceleasi servicii în Texas si Colorado. Numele companiei a fost schimbat în 1936 în Continental Air Lines . Din 1936 pâna în 1981, sub conducerea lui Robert F. Six, United Air a devenit un brand puternic datorita accentului pus pe servicii, stil si implicarea angajatilor, compania devenind lider în eficienta si profitabilitate. Începând cu 1979 indicele de profitabilitate scade considerabil datorita escaladarii unei strategii de reducere a costurilor prin de furnizarea unor servicii no-frills .

În urma dereglementarii pietei în 1978 si în conditiile recesiunii pietei si a cresterii preturilor la carburanti, pierderile companiei s-au accentuat, masuri drastice de downsizing au determinat miscari interne turbulente iar amenintarile externe s-au concretizat prin preluarea ostila a companiei în 1982 de catre Frank Lorenzo. Ca urmare a unui management deficitar si a unor fuzuni esuate cu Texas Air, compania a fost decelarata falimentara în anul urmator. Desi înca în faliment, Continental si-a revenit treptat înregistrând profituri satisfacatoare, astfel ca pâna în 1984 a revenit la situatia de dinainte de faliment. În 1986 Texas