Eșantionarea și modalitățile de eșantionare

Eşantion, populaţie

eşantion – un număr de unităţi care sunt selectate din rândurile acelei populaţii care face obiectul cercetării, cu scopul de a estima caracteristicile acesteia.

populaţie - oamenii, în general, cumpărătorii unui anumit produs, familiile, agenţii economici de un anumit tip, studenţii, elevii etc.

Procesul eşantionării -activităţi specifice

definirea populaţiei care face obiectul cercetării (a populaţiei ţintă);

alegerea cadrului de eşantionare;

alegerea metodei de eşantionare;

stabilirea modalităţilor de selecţie a unităţilor eşantionului;

stabilirea mămii eşantionului;

alegerea unităţilor efective ale eşantionului;

Stabilirea populaţiei cercetate şi a cadrului de eşantionare

Stabilirea populaţiei cercetate sau a populaţiei relevante are în vedere determinarea ansamblului persoanelor sau organizaţiilor către care se orientează cercetarea şi asupra cărora se vor răsfrânge rezultatele cercetării.

În practică, în cazul unei eşantionări aleatoare, eşantionul va trebui ales dintr-o listă a populaţiei, care, deseori, diferă într-o anumită măsură de populaţia care face obiectul cercetării. Această listă reprezintă cadrul de eşantionare sau baza de eşantionare deoarece ea cuprinde elementele din care urmează a se constitui eşantionul.

liste ale populaţiei

totalitatea agenţilor economici dintr-un municipiu, judeţ sau pe ansamblul ţării,

listele electorale,

cărţile de telefon ale localităţilor,

listele cu autovehiculele înmatriculate de către poliţie,

harta unui oraş cu toate străzile pe care le are

ş.a.

Sunt şi situaţii, numeroase, când pentru diferite segmente ale populaţiei nu există nici un fel de listă. În acest caz se impune găsirea unui echivalent acceptabil pentru baza de eşantionare.

Unitatea de eşantionare (sau de observare)

Constituirea eşantionului presupune stabilirea unităţii de eşantionare, de sondaj şi de analiză.

Unitatea de eşantionare (sau de observare) este reprezentată de un element distinct sau un grup de elemente distincte din cadrul populaţiei cercetate, ce poate fi selectat pentru a forma eşantionul.

Unitatea de eşantionare poate fi:

o persoană,

o familie,

o gospodărie,

o firmă sau

o întreprindere,

o localitate

etc.

Unitatea de eşantionare nu se suprapune întotdeauna cu unitatea de sondaj şi cu unitatea de cercetare sau de analiză.

Unitatea de sondaj, Unitatea de analiză sau de cercetare

Unitatea de sondaj reprezintă persoana de la care se culeg datele primare, respectiv respondentul.

Unitatea de analiză sau de cercetare reprezintă persoane, grupul de persoane sau organizaţia despre care se culeg datele primare.

Exemplu:

Pentru analiza cheltuielilor familiare:

unitatea de eşantionare poate fi locuinţa sau gospodăria,

unitatea de sondaj poate fi un membru al locuinţei sau gospodăriei

unitatea de analiză poate fi familia.

Metode de eşantionare

Se disting două mari modalităţi de eşantionare:

eştionare aleatoare (probabilistă);

eşantionare nealeatoare (empirică, la întâmplare) sau pe bază de raţionament.

Eşantionarea aleatoare

Eşantionarea aleatoare reprezintă acea tehnică de stabilire a eşantionului care presupune faptul că fiecare unitate a populaţiei cercetate are o anumită probabilitate de a fi inclusă în eşantion, probabilitate diferită de zero, care poate fi cunoscută a priori.

Practic, aceasta înseamnă că fiecare unitate a populaţiei trebuie să aibe aceeaşi şansă ca toate celelalte de a figura în eşantion.Aceasta conduce la constituirea eşantionului prin tragere la sorţi.

Eşantionarea nealeatoare

Eşantionarea nealeatoare reprezintă acea tehnică a stabilirii eşantionului care presupune necunoaşterea probabilităţii de includere în eşantion a indivizilor colectivităţii.

Selecţia are un caracter arbitrar, subiectiv, şi se bazează, în primul rând, pe judecata personală a cercetătorului presupunând o "alegere rezonabilă".

În anumite situaţii o asemenea metodă poate fi utilă pentru scopurile cercetării, aşa cum se procedează în cazul unor cercetări exploratorii.