Globalizarea și comportamentul consumatorului

Globalizarea reprezintã una dintre cele mai discutate (şi disputate ) probleme ale începutului sec XXI. În ultima perioadã întreaga atenţie a marelui public, a instituţiilor şi a comunitãţii ştiinţifice înternaţionale a fost captatã de apariţia şi dezvoltarea acestui nou proces.

Tendinţa de globalizare se manifestã pe toate planurile :economic, politic,social,cultural, ecologic.Este şi raţiunea pentru care sunt mai multe opinii formulate în legãturã cu globalizarea care se înscriu pe o paletã largã de prezentare, ca fiind de neevitat ca o tendinţã fireascã a mersului lumii ,pânã la demonizarea ca fiind rãspunzãtoare de toate tensiunile , disfunctionalitãţile majore şi de duratã , existente azi în lume.

Astfel pornind de la ideea necesitãţii lãmuririlor conceptuale voi prezenta definiţiile şi abordãrile pe care le întâlnim în numeroase lucrãri.

Globalizarea este definitã ca “ modalitate sau sistem de receptare şi abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane , determinate de interacţiunea multiplelor procese şi fenomenelor economice , tehnice, politice sociale, culturale , ecologice, etc, şi preconizarea soluţionãrii lor într-o largã perspectivã de cãtre comunitatea internaţionalã”1) sau ca :”fenomen dominant în economia mondialã din ultimele decenii , un declin continuu al importanţei economice a graniţelor politice naţionale şi o intensificare fãrã precedent a relaţiilor şi interacţiunilor economice , pãna la un punct în care diferanţa dintre tranzacţiile interne şi externe devine nesemnificativã şi dispare.”

Globalizarea,ca un proces complex cu trãsãturi specifice este prezentatã de unii autori ca “multiplicarea legãturilor şi interconexiunilor dintre statele şi societãţile care fac parte în prezent din sistemul mondial.Ea descrie procesul prin care evenimentele deciziile şi activitãţile desfãsurate într-o parte a lumii au consecinţe semnificative pentru indivizii şi comunitãţile situate la mari distanţe una de alta.Globalizarea se apreciazã cã are doua trãsãturi distincte:sfera de acţiune şi intensitatea. Pe de-o parte ea defineşte un set de procese care cuprind aproape tot globul sau opereazã pretutindeni în lume , fapt ce împrumutã acestui concept o conotaţie spatialã. Pe de altã parte ,ea presupune intensificarea nivelul de interacţiune, interconectare sau interdependenţã între statele şi societãţile care alcãtuiesc societatea mondialã. Prin urmare alãturi de extinderea legãturilor are loc şi o adâncire a proceselor globale.”

La întrebarea pe care profesorul Dinu Marin şi-o pune în lucrarea sa “Economie contemporanã” - ce este globalizarea?” reţinem rãspunsul:”o societate globalã este o structurã supranaţionalã de decizie – înseamna transferul calitãţilor decizionale ale naţionalului catre supranaţional…Este o alternativã sigurã pentru viitorul planetei noastre, doar dacã este tratatã mai întai ca o problema politicã (nu exclusiv doar mai intai).Mai mult se considerã cã sanşa omenirii rezidã în faptul ca prin globalizare sã se dapãşeascã toate perceptele politice care au blocat în timp înţelegerea între oameni şi grupuri de oameni, fie ele şi sub forma statelor-naţiuni, pentru rezolvarea problemelor comune; Globalizarea devine cadrul natural de manifestare a schimbãrii accelerate, o lege universalã pentru un noul stadiu de civilizaţie . Ea închide un capitol lung al civilizaţiei şi deschide altul , superior în care omul şi societatea îşi vor gãsi şi manifesta deplin esenţa lor , reprezentatã de creaţia pozitivã . Globalizarea ca megatendinţã are cale liberã sã conducã la o societate globalã strainã de orice fel de hegemonism. În mod firesc formulãm idea cã globalizarea este o realitate de care nimeni nu mai poate face abstarcţie.”

Globalizarea economic impulsioneazã creşterea economicã,integrarea şi globalizarea pieţelor. Dupã unii autori, globalizarea se explicã prin :mobilitatea capitalului,internaţionalizarea capitalului,interpenetrarea capitalurilor,concentrarea capitalurilor care a condus la apariţia unui nou fenomen –oligopolul mondial,corporaţiile multinaţionale,schimb intens de idei şi cunostinţe.

Sunt unii autori care evidenţiazã atat aspecte pozitive cat şi aspecte negative ale globalizãrii.Nu de puţine ori , sub diferite formulari ideea care se degajã este cã globalizarea “creeazã o lume a învingãtorilor şi a perdanţilor”.

Este interesant sã avem în vedere şi Rezoluţia Adunãrii Generale a ONU nr.13/164(1998 septembrie) cu privire la “Rolul Natiunilor Unite în promovarea dezvoltãrii în contextul globalizarii şi interdependenţei”.Se formuleazã o singurã concluzie –globalizarea este un proces ireversibil şi nu o opţiune , sustinuţa în felul urmator: