Influența mediului extern asupra creșterii eficienței și eficacității activității întreprinderii

Introducere

Organizaţia în general şi întreprinderea productivă în special nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc prin care se satisfac anumite nevoi ale societăţii, în primul rând ale pieţei interne şi externe, ale mediului extern în cadrul căruia organizaţia sau întreprinderea se constituie şi se dezvoltă.

O puternică influenţă asupra rezultatelor activităţii întreprinderii - aşa cum am văzut - o exercită mediul extern în care aceasta activează,fizionomia şi mecanismul lui de funcţionare precum şi capacita-tea întreprinderii de a fructifica oportunităţile şi a evita primejdiile pe care acesta i le furnizează, prin sincronizarea acţiunilor ei cu schimbările din configuraţia mediului. De aceea, se impune cu necesitate cunoaşterii conţinutului şi a cerinţelor mediului, precum şi a modificărilor cantitative şi calitative care apar în sfera lui, chiar anticiparea evoluţiei viitoare a mediului, astfel încât întreprinderea să se poate adapta la noua lui structură.

Cunoaşterea caracteristicilor şi a mutaţiilor intervenite în structura mediului extern e o condiţie fun-damentală a satisfacerii cantitative şi calitative a unei anumite categorii de trebuinţe de către întreprin-dere, necesităţi aflate în continuă creştere şi diversificare, care trebuie să stea la baza elaborării unor strategii realiste, bine fundamentate ştiinţific.

Ca sistem dinamic, socio-economic, întreprinderea preia din mediul extern resursele de care are nevoie le introduce în procese specifice, din care rezultă produse, servicii sau lucrări care vor fi trans-ferate aceluiaşi mediu ambiant. În acest sens, întreprinderea este o componentă de bază a mediului extern, ca un sistem de intrări (din mediul extern), procese şi ieşiri (către mediul, extern). Prin intrări, întreprinderea se adaptează la mediu, iar prin ieşiri aceasta va influenţa mediul.

Datorită complexităţii şi multidimensionalităţii mediului în care işi desfăşoară activitatea întreprin-derea în literatura de specialitate exista încă numeroase puncte de vedere cu privire la conceptul de mediu extern.

Astfel la modul cel mai general Ph Kotler consideră ca mediul reprezintă totalitatea forţelor necon-trolabile la care întreprinderea trebuie să-şi adapteze politica şi se constituie din participanţii şi forţele externe care influenţează asupra posibilităţilor [ 5, 47 ] întreprinderii de a dezvolta şi menţine tran-zacţii avantajoase.

La rândul său, un alt autor insistă pe necesitatea tratării mediului extern în strânsă corelare cu cali-tatea vieţii pe care, de altfel, o condiţionează decisive. După cum calitatea vieţii este definită printr-o multitudine de componente, la fel şi mediul extern trebuie definit prin multitudinea elementelor sale componente, numite factori de mediu, care influenţează într-un mod specific calitatea vieţii [ 11, 79 ].

Deşi aceste defeniţii au fost diferit selectate se poate de menţionat că"mediul extern exprimă ansam-blu unitătilor economice a instituţiilor financiar¬ bancare, juridice, a organizaţiilor politice de ocrotire a sănătăţii, de învăţămînt şi a tuturor elementelor exogene care inf1uienţează şi sunt influienţate de acti-vitatea întreprinderii [ 3, 145 ].

Dacă avem în vedere locul şi rolul participanţilor la acest cadru de desfăşurare a activităţii între-prinderii,interacţiunea şi intensitatea cu care acţionează forţele constitutive, influenţele pe care le exer-cită, putem delimita două componente [ 5, 47 ], mediul intern sau micromediul şi mediu extern sau macro mediul.

Micromediul e reprezentat de participanţii la mediul cel mai apropiat al întreprinderii şi care afec-tează posibilităţile ei de a-şi de servi clienţii.

Macromediul este desemnat de forţele societale cu rază mare de acţiune, care afectează toţi partici-panţii la micromediul întreprinderii.

Delimitarea celor două componente ale mediului extern are mare importanţă pentru planul organi-zării "supravegherii mediului de către întreprindere. Astfel, dacă micromediul poate fi supravegheat personal,el având influenţă directă,fiind relativ controlabil şi deci susceptibil modificărilor prin acţiuni concertate, elemetele macromediului sunt necontrolabile, nu pot fi inf1uenţate, dar trebuie cunoscute şi, pe această bază, stabilite acţiuni de adaptare a întreprinderii la configuraţia acestuia. Evident, între cele două componente ale mediului există strânse relaţii de intercondiţionare şi, de aceea,pentru înţele-gerea întregului mecanism de organizare şi desfăşurare a activităţii întreprinderii este absolut necesară cunoaşterea mediului în care ea acţionează,întrucât “informaţiile ample asupra mediului extern de care dispune întreprinderea modernă îi oferă posibilitatea nu numai să-şi menţină locul pe piaţă, dar să şi detecteze şi să cucerească alte pieţe şi chiar să creeze noi pieţe de desfacere, nevoi de consum ¬deci să aducă schimbări în însăşi structura mediului.

Pentru aceasta se impune o strictă şi continuă supraveghere a factorilor exogeni şi endogeni ai me-diului întreprinderii, deoarece modificările în structura şi evoluţia lor pot avea impact profund asupra activităţii întreprinderii.

Capitolul I

Aspectele teoretice cu privire la mediul extern şi factorii cu influenţă directă şi indirectă

§ 1. Definirea conceptului de mediu extern

În activitatea oricărei firme,mediul său ambiant joacă un rol esenţial în definirea strategiilor sale,în sesizarea şi folosirea oportunităţilor de dezvoltare, constituind practic suportul realizării obiectivelor de creştere economică, de profitabilitate sau doar de supravieţuire.

De aceea, un diagnostic economico-financiar global al firmei nu trebuie să excludă pe lângă abor-darea şi evaluarea potenţialului intern şi a factorilor de influenţă specifici acestuia, luarea în calcul a factorilor externi firmei şi diagnosticarea poziţiei acesteia în mediul concurenţial în care acţionează. Mult timp, activitatea agenţilor economici a fost studiată doar din punct de vedere al capacităţilor de producţie şi a profitului obţinut,analiza mediului global sau a celui concurenţial fiind fie ignorate, fie rezumate la analiza cotei-părţi de piaţă a firmei.Teoreticienii şi practicienii analizei-diagnostic au înţe-les apoi că firma funcţionează ca un sistem deschis al sistemului global, fiind permeabilă la influenţele mediului său, pe care la rândul ei este susceptibilă de a-l influenţa în mai mică sau mai mare măsură, în funcţie de diverse caracteristici precum: mărimea firmei, cotaparte de piaţă, natura activităţii sale, tipul de piaţă pe care evoluează, competitivitatea sectorului etc.