Marketing asupra Firmei Coca-Cola

CAPITOLUL I

MARKETING - CONCEPTE GENERALE

Marketingul, ale cărui prime elemente scrise apar in anul 1935 în cartea lui Liskowski: “Primatul vânzării”, nu reprezintă altceva decât strategia unei întreprinderi în condiţiile existenţei “pieţei cumpărătorului”, arta de a descoperi clienţi, de a descoperi noi pieţe, de a menţine si cultiva pieţe tradiţionale. Ei presupun, înainte de toate, cunoaşterea profundă exigenţelor şi tendinţelor pieţei, şi pe baza ei, estimarea posibilităţilor de vânzare a unui produs înainte de lansarea in fabricaţie, orientarea producţiei in conformitate cu structura si dimensiunile cererii, stabilirea unei strategii de preţ, promovare si distribuţie, utilizare a unor instrumente eficiente de promovare a produselor.

Dezvoltarea societăţii contemporane este caracterizată printr-o evoluţie extrem de dinamica, ritmurile fără precedent ale producţiei industriale, revoluţia in domeniul tehnologiei, progresul mijloacelor de comunicare şi al mijloacelor de recoltare şi prelucrare a informaţiilor constituind principalele sale atribute. Schimbările de importanţă deosebită ce au avut loc în ultimele decenii în domeniul ştiinţei şi tehnicii au afectat literalmente toate ramurile vieţii economice, formele şi metodele conducerii acesteia şi, in multe privinţe, viaţa socială şi cea cotidiană a oamenilor.

Optica şi vechile tehnici de cercetare a fenomenelor de piaţa, subordonate nevoii de deplasare a produselor pe piaţă, nu mai corespunde condiţiilor create de dezvoltarea contemporana. Piaţa se impune tot mai mult atenţiei ca element de referinţă pentru activitatea întreprinderilor, ca punct de plecare în organizarea întregului proces de producţie şi circulaţie a mărfurilor, investigarea ei permanentă urmând să fundamenteze principalele decizii ale întreprinderii, atât in domeniul producţiei cât şi al desfacerii.

S-a conturat astfel, în mod treptat, o nouă concepţie despre cercetarea pieţei şi, în general, despre orientarea producţiei şi circulaţiei mărfurilor, această nouă concepţie, precum şi tehnicile pe care le implică aplicarea ei, a primit denumirea de marketing.

Conţinutul conceptului de marketing, precum şi funcţiile şi trăsăturile lui sunt foarte diferit înfăţişate în literatura de specialitate; există însă o apropiere de fond evidentă în privinţa caracterizării scopului urmărit prin marketing, precum şi a mijloacelor de investigare şi a tehnicilor folosite.

Termenul marketing- noţiune complexă, cu largă circulaţie internaţională, semnifică organizarea procesului de concepţie a produselor, producţia, desfacerea şi activitatea de service postvânzare, pornind de la ideea de cunoaştere a cerinţelor consumatorului sau utilizatorului, în scopul satisfacerii celor mai exigente cerinţe ale acestuia.

Marketingul este deci un concept organizaţional, o organizare de metode, de procedee şi tehnici de cercetare, de calcul, de analiză, de previziune dar şi de organizare şi promovare în întreprindere a unui spirit de cunoaştere şi anticipare a deplasărilor neîncetate intervenite în concepţiile, atitudinile şi conduita cumpărătorilor, în preferinţele şi aspiraţiile acestora.

Marketingul este un concept fundamental, o nouă optică economică, un nou mod de a gândi, de a pune centrul de greutate pe obţinerea de beneficii de către întreprindere prin satisfacerea cerinţelor consumatorilor pe calea adaptării produselor, preţurilor, distribuţiei şi a unor activităţi teoretice şi practice, programate şi organizate prin folosirea unor metode şi tehnici ştiinţifice.

Noţiunea de marketing este de origine anglo-saxonă, derivând din verbul to market (care înseamnă a cumpăra şi a vinde, a desfăşura tranzacţii pe piaţă ), respectiv din substantivul market (care înseamnă piaţă). Plecându-se de la aceste sensuri foarte generale, literatura de profil a ajuns la multe altele, definiţiile date marketingului fiind foarte diverse.

Cea mai răspândită definiţie este cea a Asociaţiei Americane de Marketing: „ansamblul dinamic al tuturor activităţilor comerciale care dirijează fluxul de mărfuri şi servicii de la producător la consumator sau utilizatorul final”. Deoarece această definiţie se limitează numai la o parte din activităţile care ţin nemijlocit de optica modernă de marketing, respectiv la cele care succed crearea bunurilor, încheindu-se cu vânzarea lor pe piaţă, J.E. McCarthy a adus în centrul atenţiei cei patru P: producţia, promovarea, preţul şi plasarea (distribuirea) produselor, la care unii autori au adăugat şi alţi P (pentru activităţile de proiectare a produselor, pentru serviciile postvânzare).

După părerea lui Yves Fournis „marketingul este o căutare a combinaţiilor optimale de cantităţi, de preţ de cost, preţ de vânzare, caracteristici ale produselor, cheltuieli comerciale, combinaţii care tind să maximizeze beneficiile întreprinderii faţă de anumite investiţii”.

După Peter F. Drucker, marketingul nu este propriu zis o activitate specializată. El cuprinde întreaga activitate a întreprinderii „văzută din punctul de vedere al cumpărătorului”. Pentru Henri Joanis, marketingul este o metodă ştiinţifică pentru detectarea şi cucerirea rentabilă a pieţei de către o întreprindere.