Modalități de promovare a produselor și serviciilor oferite de către firma SC Start Quick RL

Capitolul 1

Promovarea produselor si serviciilor

1.1 Conceptul de promovare

Realizarea unui comerţ eficient, într-o concepţie de marketing modernă, înseamna mai mult decât a produce un bun de calitate, a-i stabili un preţ atractiv si a-l face accesibil consumatorilor vizaţi printr-o distribuţie rapidă si eficientă.

Este nevoie de o forţă care să asigure comunicarea permanentă între ofertanţi si consumatorii actuali si potenţiali. Forţa respectivă se numeşte promovare.

Termenul ‚”promovare” vine de la cuvântul latinesc ”promoveo”, care înseamnă “a mişca înainte”, “a face să înainteze”, “a progresa”.

Comitetul pentru Definiţii al Asociaţiei Americane de Marketing consideră că “promovarea constă în acţiuni legate de vânzare, pe care le suplimenteaza atât prin reclamă, cât şi prin publicitate şi pe care le coordonează si le ajută să devină efective prin: prezentări de mărfuri, etalări, expoziţii, demonstraţii, precum si prin alte modalitaţi nerepetate de vânzare şi care nu se încadrează în rutina obişnuita”.

În opinia unor specialişti români, ”promovarea reprezintă un ansamblu de activităţi cu obiective şi mijloace extreme de variate, presupunând o informare atentă a consumatorilor potenţiali şi a intermediarilor, acţiuni specifice de influenţare a comportamentelor de cumpărare şi de consum, de sprijinire a procesului de vânzare.”

Promovarea nu este ceva nou, ea fiind practicată din cele mai vechi timpuri. Reclama vorbită, expunerea de mărfuri, folosirea de simboluri, semne, cântece, reclama scrisă, le găsim înca din antichitate. De-a lungul timpului, promovarea a devenit ştiinţă şi artă.

Ştiinţă, în momentul când au început să fie studiate metode, legi, formule, grafice, s.a. şi artă, pentru că ea trebuie să fie creativă şi necesită calităţi personale de viziune, imaginaţie, interpretare.

1.2.Definirea şi conţinutul tehnicilor de promovare

Tehnicile promoţionale reprezintă modalitaţi prin care produsele, serviciile, organizaţiile sunt popularizate către masa largă a consumatorilor.

În cadrul acestor tehnici sunt cuprinse:

-Publicitatea

-Promovarea vânzărilor

-Relaţiile publice

-Forţele de vânzare (vânzarea personală)

-Marketingul direct

-Publicitatea

Reprezintă unul dintre mijloacele cele mai utilizate în activităţile de piaţă, unii specialişti considerând-o ”nervul politicii de comunicaţie a întreprinderii.”

Combinarea metodelor şi tehnicilor folosite în activitatea de promovare şi coordonarea lor în aşa fel încât, să se înfăptuiască obiectivele de marketing propuse, în condiţiile unei eficienţe cât mai mari, constituie mixul promoţional, pe care orice întreprindere trebuie

să-l stabilească.

Cele patru componente ale mixului promoţional: publicitatea, vânzarea personală, promovarea vânzărilor şi relaţiile publice, se folosesc de către firme în funcţie de situaţia lor specifică, nefiind obligatorie participarea simultană a tuturor (cel puţin două sunt necesare), ci îmbinarea acelor instrumente care la un moment dat aduc cele mai mari avantaje cu cheltuieli cât mai reduse.

Capitolul 2

Raportul comunicare-promovare

Comunicarea permanentă între ofertanţi şi consumatori, care de regulă sunt despărţiţi spaţial şi temporar, este o necesitate, deoarece o informare corectă şi promptă stimulează cererea, o orientează către anumite produse şi influenţează consumul raţional, provoacă modificări în mentalităţile şi atitudinile posibililor cumpărători, ceea ce se va reflecta în creşterea volumului de bunuri vândute şi pe această bază a profitului, ca unic scop al producătorului.

Principală activitate de comunicare a firmei este mixul promoţional – programul comunicaţiilor de marketing – ce constă în “combinaţia specifică a instrumentelor de publicitate, vânzarea personală, promovare a vânzărilor şi relaţii publice, utilizate de aceasta pentru a-şi îndeplini obiectivele de marketing şi publicitate”. Dar, pentru ca impactul comunicării să fie maxim, întregul mix de marketing al firmei nu numai promovarea, ci şi produsul trebuie să fie coordonat în aşa fel, încât, să se asigure o difuzare completă a informaţiei şi o recepţionare a modului în care acestea sunt apreciate.