Orange

Orange este lider de piata in Romania cu peste 8 milioane de clienti si este parte a Grupului Orange una dintre cele mai mari companii de comunicatii din lume, fiind prezenta in 17 tari. La sfarsitul anului 2005, Orange Romania a avut o cifra de afaceri de 870 milioane EUR si 6.8 milioane de clienti, inregistrand cea mai mare crestere a bazei de abonati si venituri dintre operatorii din Romania. Pentru a fi aproape de clienti, Orange a dezvoltat o larga retea de magazine proprii ce cuprinde pana acum 27 de locatii in toata tara. Orange Romania ofera o gama larga de servicii de comunicatii: voce, date, mesaje scrise, mesaje multimedia, wap, e-mail, GPRS, EDGE, wireless IP, WiFi, USSD etc. Orange a fost primul operator din Romania care a oferit servicii video pe telefonul mobil, incluzand Live-TV. Orange Romania se remarca prin cea mai larga acoperire a retelei si peformante excelente in serviciile de asistenta oferite clientilor. Orange inseamna dorinta de a crea un viitor mai bun si de a oferi o experienta de comunicare cat mai simpla si mai intuitiva. Orange inseamna mai mult decat tehnologie, telefonie mobila sau retele GSM, este un brand creat pentru a facilita comunicarea intre oameni si a aduce valoare comunitatilor in care opereaza. Grupul Orange are o strategie de responsabilitate sociala corporativa bine definita, prin care ne asiguram ca activitatea noastra se desfasoara intr-o maniera responsabila.

1. Macromediul intreprinderii reprezinta totalitatea factorilor ce constituie climatul general in care aceasta isi desfasoara activitatea.Alături de influenţa forţelor ce alcătuiesc micromediul său extern, firma este marcatătotodată de incidenţa climatului general, specific societăţii în care îşi desfăşoară activitatea.Acest climat este rezultatul interacţiunii la scară naţională şi uneori chiar internaţională amai multor factori (vezi fig. 1.3), care reflectă toate faţetele societăţii în structura căreiaactivitatea economică reprezintă doar una din componente.Ansamblul acestor factori alcătuiesc macromediul extern al firmei, care exercită o influenţă indirectă asupra acesteia, în timp ce influenţa inversă este nesemnificativă sauinexistentă. Într-adevăr, privind numai la dimensiunea firmei în raport cu factorii amintiţi,constatăm că aceasta poate face foarte puţin, aproape nimic care să aibă impact asupra macromediului său. Trebuie doar să-i monitorizeze evoluţia şi să se pregătească pentruinevitabilitatea schimbărilor.Macromediul cuprinde un set complex de variabile care împreună formează un cadruguvernat de următorii factori : factorii economici, factorii tehnici şi tehnologici, factoruldemografic şi structura populaţiei, factorii socio-culturali, factorii politico-legislativi şifactorii naturali.

Factorii economici

Aceştia reprezintă ansamblul elementelor de natură economică din mediul ambiant cu

acţiune semnificativă asupra activităţii firmei10. Ei compun ceea ce se numeşte mediul economic, care include practic evoluţia tuturor actorilor economici ai societăţii. Determinarea corecte a etapei din ciclul economic în care se află la un moment dat economia naţională este necesară în procesul ajustării corespunzătoare a activităţii firmei la condiţiile de mediu, cunoscându-se în mare relaţiile

formate în acea etapă de dezvoltare macro-economică între variabile ca forţa de muncă,

nivelul veniturilor, inflaţia, nivelul dobânzilor etc.

Prezentăm în continuare o serie de elemente punctuale de care influenţează mediul economic şi implicit firmele care îl compun şi pe care acestea trebuie să se urmărească pentru a lua decizii corecte la timpul potrivit:

1. Ratele dobânzilor la credite bancare pot avea un dublu impact: asupra disponibilităţii consumatorilor de a face achiziţii de produse non-primordiale şi asupra posibilităţilor firmei de a se finanţa în vederea unor investiţii. Din punctul de vedere al consumatorului, o rată mare a dobânzii nu numai că îi limitează cheltuielile curente, dar îl împiedică să facă (alte) împrumuturi, ceea ce înseamnă o reducere pe o spirală din ce în ce mai strânsă a cheltuielilor totale pentru bunuri non-vitale. În acelaşi timp în anumite sectoare de activitate, creşterea dobânzilor pune firmelor serioase probleme, deoarece cererea pentru produsele lor poate creşte atunci când rata dobânzilor este scăzută şi apoi să scadă dramatic când dobânzile sunt mari (ex: domeniul construcţiilor). O dată cu creşterea dobânzilor, strategia firmei trebuie regândită în sensul concentrării pe sublimarea concurenţei, pentru a-şi apropria clientela redusă de pe piaţă. distribuţia veniturilor în societate. Există mari diferenţe între zonele geografice ale lumii în ceea ce priveşte nivelul şi distribuţia veniturilor, în principal datorită profilului industrial11 al fiecărei societăţi. Cu cât este mai bine consolidată şi bine reprezentată în structura societăţii o categorie de consumatori cu venituri medii-mari, cu atât nivelul consumului este ridicat, rotaţia bunurilor şi serviciilor, precum şi a masei monetare este accelerată; acestea constituie atributele unei pieţe bogate pentru toate tipurile de produse, o piaţă care conţine în dezvoltarea actuală sursele dezvoltării viitoare.

2. Inflaţia este un fenomen care “pare solid înrădăcinat în economie şi în societăţile noastre în prezent“ spun A.Vian şi J.M.Albertini12. Atâta timp cât inflaţia (de altfel moderată) însoţeşte aproape ineluctabil creşterea firmei, aceasta o tolerează sau chiar o încurajează, pe fondul unei cereri crescătoare ce poate ridica preţurile de vânzare fără să-I fie afectată cifra de afaceri. În această situaţie, respectivul “derapaj al preţurilor” poate fi considerat un veritabil motor de dezvoltare, cel puţin pe termen scurt. Problemele încep pe termen mediu şi lung când firmele se văd confruntate cu cereri salariale din partea angajaţilor care îşi văd veniturile erodate, ceea ce determină creşterea costurilor de producţie, ducând la creşteri şi mai mari de preţuri datorate tendinţei firmelor de a-şi conserva marjele de profit, iar spirala inflaţionistă este deja amplificată. Consecinţa firească este scăderea cererii pe pieţele interne, dar şi periclitarea vânzărilor pe pieţele externe unde nu există presiuni inflaţioniste, consumatorii de acolo orientându-se către produsele locale. Acesta este motivul pentru care majoritatea guvernelor doresc menţinerea unei rate joase a inflaţiei prin politici specifice ce au ca efect reducerea cererii care ameninţă să devină inflaţionistă. Considerăm că în economia românească, guvernul luptă contra inflaţiei prin punerea în practică a unor politici de austeritate care sugrumă cererea şi consumul, iar firmele din mediul economic resimt din plin efectele.

3. Nivelul fiscalităţii este un alt important factor economic, care influenţează viaţa firmei. Guvernele care impun o fiscalitate ridicată iau efectiv din puterea de cumpărare a consumatorilor, transferând banii din sectorul privat în cel public şi cheltuindu-i centralizat în numele comunităţii ale cărei interese le reprezintă. O fiscalitate excesivă împinge agenţii economici în zona gri sau neagră a economiei unde aceştia se refugiază în încercarea de a supravieţui.

4. Cursul de schimb al monedei naţionale este o altă variabilă economică ce afectează macromediul în care firma îşi desfăşoară activitatea. Dacă moneda naţională se apreciază în raport cu celelalte monede (la noi în ţară raportarea s-a făcut până de curând mai cu seamă la dolar, iar de la 1 martie 2003 la euro, în perspectiva integrării în structurile europene), produsele naţionale devin mai scumpe pe pieţele respective, deci exportul este afectat; în caz de relaţie inversă activitatea de export este stimulată. Modul de acţiune al firmelor pentru a contracara eventualele efecte negative din punctual lor de vedere este implantarea pe mai multe pieţe astfel încât dacă pe una din ele aprecierea monedei afectează vânzările, scăderea eventuală pe alte pieţe să compenseze pierderile şi să echilibreze tendinţele.