Particularități ale standardizării și adaptării politicii de produs în țările nordice

Una dintre tendintele care au aparut imediat dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial a fost cresterea in numar a multinationalelor. O data cu aceasta crestere au aparut si o serie de intrebari in ceea ce priveste gasirea unui mix de marketing potrivit pentru fiecare produs si pentru fiecare tara in care acesta este comercializat. S-a pus problema alegerii intre a adapta produsul pentru o anumita piata si a-l oferi asa cum este el, fara niciun fel de interventie.

Exista diferente semnificative de la tara la tara si de aceea internationalizarea unui produs trebuie privita cu mare atentie. Atunci cand se ia decizia ca un produs sa devina international trebuie avute in vedere diferentele de limba, cultura, factorii climatici, factorii economici, legislatia. Toate acestea pot influenta negativ modul in care va fi perceput noul produs si poate duce la scoaterea lui de pe piata daca aceste elemente nu sunt tratate cu maxima atentie.

Standardizarea unui produs reprezinta oferirea aceluiasi produs pe toate pietele externe ceea ce implica eforturi financiare mai reduse pe unitatea de vanzari. Printre avantajele standardizarii se numara: reducerea costurilor legate de economia de scala, crearea unei imagini omogene a companiei, reducerea costurilor legate de capitalul uman, reducerea costurilor in ceea ce priveste marketingul. Cu toate aceste beneficii exista destul de multe companii care prefera sa-si adapteze produsele

Pentru ca standardizarea produsului sa poata fi pusa in aplicare trebuiesc indeplinite o serie de cerinte dupa cum urmeaza:

- existenta unor segmente de piata omogene;

- existenta unor segmente cu un mare potential

- existenta capacitatilor organizationale de conducere si de control al acstui tip de politica.

Adaptarea unui produs la o anumita piata asigura un grad sporit de elasticitate ofertei la cerintele specifice consumatorilor locali.

Standardizarea se poate face pentru produsele industriale, pentru produsele chimice sau pentru cele agricole. In schimb, bunurile de larg consum necesita sa fie adaptate fiecarei tari sau grup de tari in functie de diferentele culturale, economice.

Produsul este partea centrala a schimbului de marketing.Daca un produs nu se ridica la asteptarile publicului tinta sau daca nu aduce beneficiile asteptate atunci toate eforturile marketerului au fost in zadar. Deciziile referitoare la produs se refera la atributele corporale, atributele acorporale, comunicatiile despre produs, imaginea sa.

In calea standardizarii au fost identificate o serie de bariere:

- fizice - controlul vamal,

- tehnice - standarde nationale tehnice, de siguranta, de sanatate, legislatie divergenta,

- fiscale - diverse taxe si accize.

O serie de standarde au fost adoptate de toate tarile din cadrul U.E. pentru produse cum ar fi: jucariile, vasele sub presiune, produse pentru constructii , echipamente medicale, echipamente pentru telecomunicatii, echipamente indusrtiale, echipamente de gaz iar alte standarde au fost adoptate prin principiul recunoasterii (nu sunt incluse in directivele Uniunii Europene)-bunurile care se vand intr-o tara comunitara sunt acceptate si se pot vinde si in alte tari membre insa cu conditia respectarii exigentelor de securitate.

NORVEGIA

1. Formarea şi evoluţia statului

Norvegia este o tara ingusta si lunga situata in nord-vestul continentului european. O treime din Norvegia (partea de nord) este situata deasupra Cercului Polar si este numita "Taramul Soarelui de la Miezul Noptii". Oslo, capitala Norvegiei si cel mai mare oras, se afla in partea de sud a tarii. Majoritatea norvegienilor locuiesc in apropierea sau de-a lungul coastei. Mii de ani oamenii au folosit schiurile pentru a merge pe pamantul acoperit de zapada. Astazi, sportul national al Norvegiei este schi-ul. Majoritatea norvegienilor invata sa schieze chiar inainte de a merge la scoala.

Norvegia, alaturi de Danemarca si Suedia este una din tarile scandinave.

2. Coordonate fizico-geografice

Norvegia are o suprafata de 386.958 km patrati, inclusiv Svalbard si Jan Mayen si o populatie de 4 753 400 milioane de locuitori.

Norvegienii sunt scandinavi, fiind inruditi cu danezii si suedezii. Norvegienii au legaturi puternice si cu americanii. Pe la sfarsitul anilor 1800 inceputul anilor 1900 mai mult de 600.000 de norvegieni au migrat in Statele Unite in cautarea de slujbe mai bune. Nici o alta tara, cu exceptia Irlandei, nu a dat Statelor Unite mai multi imigranti in raport cu populatia. Aproximativ 20.000 de sami locuiesc in nordul Laponiei. Acea regiune are, deasemenea, circa 10.000 de persoane cu stramosi finlandezi. Norvegia are aproximativ 135.000 de imigranti din Iran, Pakistan, Turcia, din Africa, Statele Unite, Asia de sud est si din alte tari europene.

Climatul Norvegiei este mult mai bland decat al altor tari aflate la aceeasi latitudine, mai ales in partea coastei de vest. Vanturile incalzite de mare dau coastei ierni mult mai blande decat cele din regiunile din nord, iar zapada se topeste mult mai repede aici. Chiar si la nord de Cercul Polar, aproape toate porturile norvegiene sunt lipsite de gheata tot timpul anului. Zonele din interiorul teritoriului au o clima mult mai rece, iar zapada este prezenta mai tot timpul anului.

Norvegia este alcatuita in mare parte din platouri montane, cu stanci goale, si are relativ putin teren agricol. Dar raurile rapide care vin din munti asigura electicitate foarte ieftina. Norvegia genereaza mai multa putere hidroelectrica pe cap de locuitor decat orice alta tara. Produse importante ale Norvegiei includ produse chimice, metale, petrol, produse semipreparate, masa lemnoasa si hartie. Norvegia este una dintre cele mai mari producatoare de petrol datorita rezervelor uriase din Marea Nordului. Acest lucru i-a facut pe norvegieni sa devina unii dintre cei mai bogati oameni din lume.