Piața vinului - Podgoria Murfatlar

Murfatlar Romania este cel mai important producator si exportator de vinuri imbuteliate din tara. Compania produce 20 milioane de sticle de vin anual, din care 70% sunt vinuri albe iar 30% sunt vinuri rosii.

Vinurile de la Murfatlar sunt grupate in 6 game sortimentale: Sec de Murfatlar, Premiat, Vinoteca, Rai de Murfatlar, Ferma Noua.

Murfatlar Romania a castigat nu mai putin de 5 medalii, 2 de aur si 3 de argint, in cadrul celui mai important concurs international de vin la nivel mondial: Concours Mondial de Bruxelles, editia 2005, desfasurata in Belgia.

Recunoscut de Uniunea Europeana si auditat in fiecare an de autoritatile belgiene, Mondialul Vinurilor reprezinta cea mai mare provocare pentru un producator de vinuri.

Murfatlar Romania nu a ratat ocazia, a raspuns provocarii si in competitia cu cele mai bune vinuri din intreaga lume, fiind singurul producator roman din competitie care a castigat medalii de aur. Rai de Murfatlar 2001 a primit medalia de aur si intreaga apreciere a specialistilor reuniti la concurs. Gama de vinuri dulci de Murfatlar are in componenta sa un campion recunoscut mondial.

„Acum 2000 de ani ne-am apucat de facut vin de pe cele peste 2600 ha; acum 5 ani ne-am apucat de lansat branduri, de investit milioane de dolari in comunicare si tehnologie. Peste 140 de medalii vorbesc despre calitatea vinurilor noastre obtinute sub indrumarea singurului oenolog australian din Romania” afirma Daniel Negrescu , Brand Manager Murfatlar.

Murfatlar ROMANIA S.A.

Nume intreprindere: Murfatlar Romania S.A.

Adresa: Calea Bucuresti Nr. 19, 905100 Basarabi, Jud. Constanta, Romania

Tip activitate: Producator - in special exportator

Zona viticola: Viile Murfatlar, judet Constanta.

Oferta la export:

- Vinuri albe Chardonnay, Muscat Ottonel, Pinot gris, Riesling italian, Traminer

- Vinuri rosii Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Feteasca Neagra

Experienta la export: SUA, Marea Britanie, Germania, Japonia

Legislatia Uniunii europene asupra domeniului vitivinicol

Piaţa internaţională a vinurilor înregistrează, în mod tradiţional, un dezechilibru structural: oferta a fost întotdeauna mai mare decât cererea. În medie, conform diferitelor statistici, această diferenţă se situează în jurul a 5% (aproximativ 15 milioane hectolitri) dintr-o cerere medie de 276 miiloane hectolitri anual 161. Cu toate acestea, trebuie menţionat că ofertanţii dispun de un avantaj faţă de alte sectoare prin faptul că vinul nu numai că nu este perisabil dar cunoaşte o creştere a valorii sale comerciale în timp.

La nivelul Uniunii Europene, prin diferite măsuri (despre care vom aminti în continuare), s-a reuşit o eliminare a acestui dezechilibru structural care a fost realizată în sezonul 1994 -1995, deşi se pot încă înregistra, pe anumite perioade care se pot întinde pe ani, surplusuri ale ofertei datorate variaţiilor destul de semnificative ale producţiei de la o recoltă la alta.

Principalul factor este cel natural şi anume variaţiile condiţiilor climatice înregistrate în timp.

În plus faţă de caracteristicile pieţei internaţionale a vinurilor , piaţa europeană a acestui produs se individualizează printr-o serie de mecanisme specifice Uniunii Europenă.

Dintre acestea, cel mai imprtant pare a fi supunerea ofertei acestui produs la mecanismul Politicii Agricole Comune care operează în Comunitatea Europeană. Pentru a înţelege impactul integrării europene asupra industriei româneşti de viti-vinificaţie, trebuie să înţelegem şi instrumentele şi mecanismele acestei

politici sectoriale.

Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici adoptate de către Comunitatea Economică Europeană. Importanţa sa este dată şi de faptul că reprezintă cea mai importantă destinaţie a fondurilor alocate de la bugetul european (în jurul a 50% din acest buget). Istoricul său începe chiar prin Tratatul de la Roma, care conţine reglementări în domeniul politicii agricole în articolele 38-46 ale Tratatului (devenite ulterior articolele 32 – 38 ale Tratatului de la Amsterdam).

Obiectivele Politicii Agricole Comune, conform articolului 33:

- creşterea productivitatii agricolă prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltării naţionale şi a producţie agricole

- prin utilizarea optimă a factorilor de producţie, în special a forţei de muncă;

- asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă, în special prin creşterea veniturilor individuale ale lucrătorilor agricoli;

- stabilizarea pieţelelor;

- asigurarea siguranţei aprovizionărilor;

- asigurarea preţurilor rezonabile pentru consumatori.

Aceste obiective enunţate chiar prin Tratatul de la Roma au fost ulterior completate prin enunţarea a trei principii care să guverneze Politica Agricolă Comună:

- principiul Pieţei Unice: în interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circulă fără restricţii;

- principiul preferinţei comunitare: favorizarea consumului de produse originare din Uniunea Europeană, prin impunerea unor preţuri mai mari la produsele din import (prin intermediul barierelor de natură comercială) faţă de producţia internă;

- principiul solidarităţii financiare: măsurile comune sunt finanţe dintr-un buget comun.

Mecanismul principal al PAC constă în mod tradiţional în protejarea veniturilor producătorilor agricoli prin intermediul preţurilor garantate, respectiv instituirea unui nivel ridicat al protecţiei vamale faţă de concurenţa străină combinat, pentru anumite produse, cu unificarea preţurilor de pe Piaţa Internă, respectiv fixarea unor preţuri comune susţinute la nivel comunitar.