Prețuri și concurență - concurența în sectorul farmaceutic - Sensiblu

Sectorul farmaceutic, puternic reglementat, pune probleme speciale de concurenţă. Reglementările trebuie să afecteze cât mai puţin concurenţa pe piaţă. Dintre aspectele importante care afectează libera concurenţă pe piaţa românească se evidenţiază barierele nejustificate pentru intrarea pe piaţă a farmaciilor, monopolul farmaciilor de a elibera medicamente fără prescripţie medicală, utilizarea „autorizaţiilor” pentru participarea la licitaţii, precum şi anumite practici cu caracter anticoncurenţial ale actorilor economici.

Sectorul farmaceutic reprezintă un domeniu prioritar, supus unei reglementări stricte, ale cărui mecanisme complexe au făcut obiectul analizei constante şi atente atât la nivelul Comisiei Europene, cât şi al Consiliului Concurenţei. Garantarea unui mediu competitiv, pe baze reale, în acest sector se realizează prin utilizarea unor instrumente ce vizează, pe de o parte, supravegherea respectării normelor ce reglementează şi garantează libera concurenţă între agenţii economici activi pe pieţele din acest sector, iar pe de altă parte, acolo unde s-au constatat încălcări ale regulilor de concurenţă, prin intervenţia directă, neechivocă a autorităţii de concurenţă şi sancţionarea celor responsabili de aceste încălcări, în scopul restabilirii unei stări de normalitate a pieţei, sub aspect concurenţial.

În contextul unui cadru normativ strict, esenţial pentru sectorul farmaceutic, rolul şi exercitarea de către autorităţile de concurenţă a supravegherii respectării regulilor de concurenţă apare cu atât mai necesară, cu cât deciziile de reglementare influenţează în mod semnificativ dezvoltările şi tendinţele viitoare ale acestei pieţe.

În aceste condiţii, se impune ca acest cadru normativ strict, în care îşi desfăşoară activitatea economică actorii de pe piaţa farmaceutică, să nu cuprindă constrângeri de reglementare nejustificate care îngrădesc eficienţa şi limitează concurenţa. Existenţa unei reglementări optime reprezintă o precondiţie pentru buna funcţionare a industriei farmaceutice şi, în final, a întregului sistem de sănătate, în beneficiul populaţiei.

Pentru a depista şi corecta posibilele neajunsuri ale sectorului farmaceutic, este util să reamintim câteva aspecte care ţin de problematica specifică a domeniului, de caracteristicile sectorului farmaceutic în general şi de particularităţile modului de funcţionare a acestuia.

Sectorul farmaceutic, în speţă industria farmaceutică, produce şi distribuie substanţe chimice cu valoare terapeutică. Produsele farmaceutice reprezintă un input esenţial pentru serviciile în domeniul sănătăţii în general, fiind cunoscut faptul că, la baza unui sistem durabil în domeniul farmaceutic şi al sănătăţii, la nivel european, trebuie să stea o industrie a medicamentelor generice durabilă, competitivă şi sănătoasă din punct de vedere financiar, nu numai o industrie sănătoasă a medicamentelor inovatoare.37

Principala formă sub care se manifestă concurenţa între cele mai mari companii farmaceutice la nivel global este concurenţa prin inovare. În ceea ce priveşte companiile producătoare de medicamente generice, acestea concurează în principal prin parametri mai convenţionali (preţ, calitate, servicii şi eficienţă).

Trăsăturile particulare ale sectorului farmaceutic iau naştere pe fondul existenţei unui model specific al pieţei, axat pe următoarele elemente:

- în cazul medicamentelor cu prescripţie, cererea este caracterizată printr-un grad redus de implicare a pacienţilor în ceea ce priveşte tratamentul pe care îl urmează: în alegerea medicamentelor medicii care le prescriu reprezintă principalul factor determinant al cererii pe pieţele produselor farmaceutice pe bază de prescripţie;

- potenţiala substituibilitate a medicamentelor şi/sau a terapiilor în practica medicală de zi cu zi;

- principalii factori de decizie pe partea cererii (medicii) nu suportă costul tratamentului, iar consumatorii finali (pacienţii), care nu aleg, în majoritatea cazurilor nu suportă integral costurilor medicamentelor pe bază de prescripţie. Resursele financiare publice limitate alocate sistemului sanitar au determinat autorităţile publice să instituie, prin diverse mecanisme, un puternic control asupra preţurilor. În mod tipic, utilizarea de către autorităţile relevante a diferitelor sisteme de reglementare aflate la dispoziţia lor este consecinţa negocierilor cu companiile farmaceutice.

Mergând în detaliu, la fiecare nivel al lanţului de distribuţie, se pot evidenţia trasături şi reglementări specifice producţiei, distribuţiei şi retailului farmaceutic.

De asemenea, pentru a înţelege problematica specifică sectorului, este relevant a se enumera succinct diferitele tipologii ale produselor farmaceutice.

O distincţie posibilă poate fi aceea dintre produsele medicamentoase care pot fi eliberate numai în baza unei prescripţii şi cele care pot fi eliberate fără prescripţie medicală (medicamente „OTC”). Este necesar a se distinge şi între produsele medicamentoase care sunt decontate în întregime sau parţial din fondurile de asigurări de sănătate şi cele care nu sunt decontate. Majoritatea produselor medicamentoase eliberate pe bază de prescripţie medicală sunt decontate, în timp ce majoritatea celor care se eliberează fără prescripţie medicală nu sunt decontate. De asemenea, se poate distinge între medicamentul de original, autorizat pentru comercializare, şi medicamentul generic (medicament care are aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă în ceea ce priveşte substanţele active şi aceeaşi formă farmaceutică ca medicamentul original şi a cărui bioechivalenţă cu medicamentul de referinţă a fost demonstrată).

La nivel comunitar se disting patru dimensiuni ale funcţionării sectorului farmaceutic: reglementarea, integrarea, concurenţa şi inovarea.38

În ceea ce priveşte reglementarea, din perspectiva preocupărilor recente de natură concurenţială ce vizează produsele comercializate pe piaţa farmaceutică, la nivel comunitar s-a considerat că o atenţie deosebită trebuie acordată următoarelor aspecte:

- regulile privind autorizarea de punere pe piaţă;

- regulile privind stabilirea preţurilor şi decontarea produselor medicamentoase;

- regulile privind brevetele.

1. Dezvoltări recente în contextul European

În vara anului 2009, Comisia Europeană a prezentat rezultatele finale ale investigaţiei sale sectoriale efectuată pe pieţele farmaceutice din UE. Investigaţia sectorială a relevat modul în care funcţionează concurenţa în sectorul farmaceutic din perspectiva relaţiei concurenţiale dintre societăţile inovatoare şi cele generice, precum şi a relaţiei concurenţiale dintre societăţile inovatoare, identificând practicile din industrie şi evidenţiind anumite domenii problematice.

Rezultatele finale au clarificat modul în care industria îşi desfăşoară activitatea în cadrul juridic existent.

Direcţiile specifice de acţiune prioritare, identificate pe baza constatărilor investigaţiei sectoriale a Comisiei Europene, constituie totodată o bază şi pentru factorii de decizie politică şi autorităţile publice la nivel naţional în vederea adoptării unor măsuri adecvate în sectorul farmaceutic. Aceste măsuri ar trebui să contribuie la crearea unui mediu concurenţial, care să asigure accesul rapid al cetăţenilor europeni la medicamente inovatoare, sigure şi la un preţ accesibil.