Proiect la marketing - analiza pieței ciocolatei

1. Produsul

1.1. Scurt istoric

Istoria ciocolatei începe cu două mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud.

Cristofor Columb (1502) a fost primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă. Aduse în Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare atenţie, deoarece nimeni nu ştia la ce folosesc.

În 1519, conchistadorul Hernando Cortez a descoperit că Montezuma, conducătorul aztecilor, obişnuia să bea o băutură preparată din seminţe de cacao, numită "chocolatl". Montezuma obişnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său.

Spaniolii au adăugat trestie de zahăr şi i-au îmbogăţit aroma cu ajutorul vaniliei şi scorţişoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte.

Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristrocaţie. Ei nu au dezvaluit Europei secretul acestei băuturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franţa şi apoi din Marea Britanie.

Locul privilegiat al ciocolatei în civilizaţiile moderne se datorează aromei sale inimitabile, dar şi unei aureole magice transmise de-a lungul timpului. Într-adevar cacohuaquatl în limba incaşă înseamnă "cadoul grădinarului paradisului către primii oameni", adică a zeului Quetzalcoatl.

Fructele de cacao serveau ca monedă de schimb, iar amanda (pulpa de cacao) se folosea pentru prepararea băuturii zeilor, "tchocolaltl", ciocolata cu efecte stimulatorii pentru înlăturarea oboselii şi cu gust foarte plăcut. Arborele de cacao poate atinge 8 metri în 12 ani, înfloreşte în tot cursul anului, având aproape 100.000 flori în buchete, dar din care doar 0,2 % dau fructe.

În procesul de realizare a ciocolatei este necesară respectarea cu stricteţe a unor paşi importanţi, precum: recoltarea, fermentarea, uscarea, prăjirea, măcinarea, conjarea, temperarea şi, în final, turnarea.

În secolul XIX s-au produs două transformări importante în istoria ciocolatei. În 1847, o companie engleză a creat un proces tehnologic de solidifiere a ciocolatei, iar doi ani mai târziu, suedezul Daniel Peter s-a gândit să adauge un ingredient nou: laptele.

La scurt timp, o nouă invenţie a marcat istoria ciocolatei: temperatura de topire mai scăzută decât cea a corpului uman. Aşadar, ciocolata se topeşte în gură şi la figurat, dar şi la propriu.

Ciocolata neagră se topeşte la 34 - 35 grade Celsius, în timp ce pentru ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scăzută cu câteva grade. În prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind apreciată doar de 5-10 % dintre consumatorii acestui produs.

1.2. Gama sortimentală

Ciocolata este un un produs alimentar obţinut dintr-un amestec de cacao, zahăr, uneori lapte şi unele arome specifice. Ciocolata este servită de obicei sub formă de tabletă, baton, praline, îngheţată sau alte produse de cofetărie.

În prezent, ciocolata este produsă în milioane de forme şi sortimente.

Deşi o plac, românii consumă puţină ciocolată, în special sub formă de tablete (70% din piaţă), considerate energizante (chiar înlocuitor al cafelei). Batoanele şi pralinele se mulţumesc cu cote de piaţă minore, de 20% şi respectiv 10%.

Alegerile pe care le are la dispoziţie consumatorul român de tablete de ciocolată sunt aşadar destul de limitate în materie de branduri (3-4 în fiecare segment). Dar preferinţele de consum par să fie influenţate în primul rând de ingredientele ciocolatei, domeniu în care opţiunile sunt mult mai numeroase, atât la nivel de brand cât şi la nivel de segment de piaţă: ciocolata albă, ciocolata cu lapte sau amăruie, ciocolata cu diferite ingrediente (alune, stafide, arahide) sau creme (cappuccino, caramel, iaurt, căpşuni, brandy, rom, piersici, cireşe).

Ciocolata neagră

Ciocolata neagră numită şi ciocolată amăruie este un amestec de cacao şi unt de cacao cu zahăr. Ea conţine minimum 35% cacao, proporţia depinzând de fabricant. Necesarul de zahăr depinde de amăreala varietăţii de cacao utilizată.

Ciocolata cu lapte

Ciocolata cu lapte conţine conform reglementărilor UE impuse un minim 25% substanţă uscată de cacao şi 12 % substanţă solidă de lapte (în general lapte praf sau lapte condensat ). Prima ciocolată cu lapte a fost lansată de elveţianul Daniel Peter 1875.

Ciocolata albă

Ciocolata albă este ciocolata produsă din unt de cacao, zahăr, lapte, vanilie şi alte arome.

Nu conţine cacao pudră sau alte preparate din cacao de aceea are o culoare apropiată de alb.

Ciocolata cu diferite ingrediente

Chiar dacă ne referim la ciocolata albă sau neagră, cu lapte sau fără, există şi alte ingrediente des utilizate în compoziţia ciocolatei, respective alune, stafide, migdale, fulgi de cereale, mentă, fructe.

Ciocolata cu cremă

Un alt tip de ciocolată este reprezentat de ciocolata cu cremă, existând foarte multe feluri de cremă, cum ar fi: crema de iaurt cu fructe, crema de frişcă, crema de cappuccino, crema de cafea, crema tiramisu, crema de frişcă şi biscuit, crema trufe etc.