Proiect Marketing - Rucsaci

CAPITOLUL I : Analiza pietei

1.1.Identificare pietei (descriere

1.2.

1.1 Piata si procesele pe piata se vor sfîrsi odata cu sfîrsitul omenirii. Zic astfel din motivul ca atît stramosii cît si noi, contemoranii sîntem preocupati de o mare problema. O problema ce vizeaza viitorul pietei, proceselor pe piata. Desi s-ar parea ca tema, pe care ne-am propus-o spre cercetare, ar fi un subiect destul studiat, nu tocmai astfel stau lucrurile. Pentru ca o problema nu poate fi considerata solutionala atît timp cît mai exista contradictii, atît timp cît mai exista economisti. În mecanizmul de functionare a unei economii moderne piata ocupa un loc esential determinînd într-o proportie însemnata deciziile si comportamentele agentilor economici.

Categorie a economiei de schimb, în acceptiunea cea mai frecventa, piata desemneaza un ansamblu coerent, un sistem sau o retea de relatii de vînzare cumparare între parti contractante care sînt pe de o parte, unite prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte se afla în rapoturi de opozitie. Participantii la aceste relatii sînt producatorii de bunuri si servicii, ofertantii de factori de productie si consumatorii, care reprezinta asa cum aprecia J.K.Galbraith si W.Salinger, ’’Centri distincti de decizie, care se opun unul altuia prin urmarirea propriului interes, dar sînt legati în acelasi timp printr-o solidaritate functionala’’.

În acelasi timp, piata este privita de multi economisti drept un mecanizm complex care cuprinde, în principal, cererea si oferta, concurenta, preturile, si altele, care reglementeaza economica, care actioneaza asupra diviziunii muncii si la schimbul de activitati, dupa cum arata F.von Hayek ’’piata apare pentru agentii participanti la schimb ca o ’’amenintare’’, ca o ’’forta arbitrara’’ care le determina pretul si implica venitul si pe care ei cauta sa o influenteze sau sa o controleze’’. Situatia lor economica si nu numai aceasta depinde de piata si în primul rînd de ceea ce se petrece pe piata.

’’Piata – afirma economistul francez M.Dider-apare ca un ansamblu de mijloace de comunicatii prin care vînzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce acestea au nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru ca tranzitiile dintre ei sa se încheie. Deci, piata este înainte de toate ’’un contract social’’, mai mult sau mai putin spontan, care difineste locul economic în ansamblul vietii sociale’’.

Importanta pietei, într-un asemenea mecanizm economic deriva din functiile pe care ea le îndeplineste în economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a conditiilor concrete ce exista în timp sau spatiu. În primul rînd, piata este cea care realizeaza contactul permanent dintre productie, respectiv dintre producatorii de bunuri si servicii, pe de o parte si consum, respectiv consumatorii, nevoile si gusturile acestora, pe de alta parte. Prin acest fapt piata asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor economico-materiale, umane si financiare, determinînd deciziile agentilor economici cu privire la productie, repartitie, schimb si consum. În al doilea rînd prin piata economica se autoregleaza, îsi stabileste independent proportiile si echilibrele necesare propriei reproduceri. În acest scop în decursul veacurilor de constituire si maturizare ea si-a format numeroase pîrghii ce actioneaza într-o complexa angrenare(pret, cerere, profit, concurenta, ect.). În al treilea rînd, piata asigura echilibrul economic pe termen lung, în principal, echilibrul dintre oferta(productie) si cerere(consum), realizînd ceea ce preconizau înca economistii clasici- transformarea intereselor proprii ale indivizlor în cea mai buna optiune pentru societate- cu privire la utilizarea resurselor disponibile la un moment dat.

Rucsacul se alege în functie de traseu, în general trebuie sa dispunem de doi rucsaci: unul mare, în care încap materialul tehnic, îmbracamintea de rezerva, echipamentul de bivuac si alimentele pentru mai multe zile; si unul mic, pentru mers pe stînca, în care încap doar materialul tehnic, echipamentul de bivuac si alimentele pentru traseul ales (fig. 6).

Rucsacul este confectionat din tesatura solida, sintetica, impermeabila. Partea ce vine în contact direct cu spatele se face din tesatura de bumbac, care absoarbe transpiratia. Se aleg culori vii. Pentru caratul greutatilor mari este recomandabil un rucsac cu samar (cadru din teava usoara). Fundul rucsacului, supus unei uzuri mai mari provocate de pitoane, ciocan, contactul cu terenul, este bine sa fie dublu sau întarit cu piele. Curelele de carat sînt fîsii late de piele sau alt material rezistent, eventual captusite cu burete. O a treia curea se strînge în jurul mijlocului pentru a fixa rucsacul mai bine pe corp în vederea asigurarii unui mai bun echilibru si; pentru a nu pierde rucsacul în caz de cadere. Exista modele de rucsac mare la care buzunarul se poate detasa si folosi ca rucsac de cataratura. De asemenea, volumul este reglabil, rucsacul avînd o fustita care-i mareste înaltimea. Diferite cureluse sînt prevazute pentru fixarea pioletului, coltarilor, schiurilor.

RUCSACUL: Trebuie sa corespunda turei ca marime. Pentru ture de o zi, folosim "rucsaci de tura" - de 30-40 litri. In ture lungi, rucsacul trebuie sa fie incapator, de 80 l pentru barbati. 60-65 l ( dar chiar si 80 l ) pentru fete. Unele firme au conceput rucsaci "Lady", adecvati anatomiei feminine. Rolul rucsacului mare este ca sa incapa totul in el ( exceptie izolirul, la nevoie) , sa nu mergem ca "pomi de Craciun", cu tot felul de obiecte atarnate de rucsac si legate de sholduri. Ei fiind reglabili ca volum ( prin curelele de compresie laterale si prin inaltzator/etajul superior ) , ii putem adecva dupa volumul bagajelor la plecare si pe parcurs.

Aranjarea obiectelor in rucsac nu se face oricum ! In principiu, sacul de dormit se pune in fundul rucsacului, intr-o punga/husa impermeabila, sa nu se ude cand punem uneori rucsacul jos pe teren ud. Obiectele mai grele se aseaza langa/spre spate, dar in asa fel ca sa nu jeneze, sau se interpune intre aceste obiecte grele si spate un strat nu prea gros de imbracaminte de rezerva. Un desen sugestiv de aranjare a obiectelor in rucsac a publicat Ica Giurgiu in Muntii carpati nr.4 la pag 13. Pe teren usor obiectele grele se aseaza langa spate si in cele 2/3 superioare ale rucsacului; pe teren accidentat, in 1/3-mea superioara se pun tot numai obiecte usoare, ca sa nu ne dezechilibreze la miscari laterale. un rucsac inteligent umplut ( ca greutate si aranjare interioara) si inteligent reglat si fixat pe sholduri, menajeaza ( f f important ) COLOANA vertebrala. Caci sholdurile si picioarele rezista mult timp la greutati mari, coloana nu !Coloana e menajata la coborare si prin folosirea betzelor. Socurile pe sensibilele discuri intervertebrale sunt mai mici. Nimeni nu a ratat sansa de a mai merge pe munte din cauza muschilor; acestia se obosesc mai ales la coborari abrupte, dar isi revin dupa orice solicitare. Dar multi plang ca nu mai pot merge pe munte pentru ca si-au nenorocit genunchii sau coloana nefolosind betze si coborand in salturi. Luarea de unul singur, fara ajutor a unui rucsac greu in spinare, e bine sa nu se faca "dintr-o miscare"- e un gest periculos pentru coloana, ci "in doi timpi": facem o fandare ducand un picior inainte pe panta sau pe o piatra, cioata, trunchi de copac cazut, stinghie de gard. Urcam mai intai rucsacul pe coapsa respectiva, apoi de acolo in spinare.