Reoganizarea unei firme de distribuție, implementând managementul pe produs - SC Lamina and Co SRL

CAPITOLUL I

INTRODUCERE IN MARKETING

1.2. Evoluţia şi definirea marektingului

Viaţa omului ca şi altor vieţuitoare, se bazează pe un schimb continuu între organism şi mediul lui de existenţă. Schimbul între om şi mediu urmăreşte refacere unor dezechilibre fie materiale, rezultate din metabolism, fie spirituale apărute ca urmare a unui dinamism dintre aspiraţii şi împliniri. Oricum, schimbul la care participă omul ca individ, are un cadru specific social şi se integrează ca element a unui sistem. În sistemul social omenesc se disting două momente importante, unul este reprezentat de consum care determină dezechilibrul şi altul de producţie sau de obţinerea mijloacelor pentru refacerea echilibrului., mijloace care într-o societate avansată au pondere mai redusă în privinţa componenţei lor materiale, dezechilibrele de natură spirituală, de afirmare a personalităţii fiind mai numeroase. Într-o existenţă primitivă acelaş individ produce şi consumă, consumul fiind pe măsura îndemânării şi a resurselor iar rezultatul activităţii productive fiind diferit de la un produs la altul.

Spiritul inventiv al omului a determinat specializarea producătorilor după aptitudinile fiecăruia asigurând pentru colectivitate o eficienţă tot mai mare şi generând astfel cauzele primordiale ale progresului. Consecinţele specializării sau diviziunii muncii au determinat autonomia producătorilor, proprietatea privată şi de aici necesitatea schimbului.

Înmulţirea şi diversificarea continuă a trebuinţelor, născute din specificul fiinţei umane, constituind impulsul căutării şi de aici a producţiei, a determinat perfecţionarea perpetuă şi a activităţii comerciale, care prin complexitatea ei a depăşit posibilităţile unei singure persoane sau chiar a unei clase. Comerţul a devenit o verigă tot mai importantă în lanţul reproducţiei sociale alături de producţie, repartiţie şi consum. Rolul schimbului, comerţului, devine tot mai dificil în îmbinarea sau armonizarea necesităţilor mulţimii indivizilor transformate în dorinţe şi manifestate pe piaţă sub forma cererii, cu produsele şi serviciile oferite ca rezultat al procesului productiv. Dacă rezultatele producţiei sunt legate de legi şi tehnici bine cunoscute, a căror rezultate sunt previzibile şi repetabile, cu totul altfel stă situaţia trebuinţelor care se găsesc într-o dinamică generată atât de factori logici cât şi sentimente şi instincte mai greu de previzionat şi mai puţin stabile. Ştiinţa şi tehnica operând cu obiecte materiale cu stabilitate mai mare în timp şi spaţiu a evoluat pe coordonate legice şi au atins productivităţi de mare performanţă.

Din partea consumului, odată cu înmulţirea variantelor de ofertă pentru o anumită trebuinţă, comportamentul consumatorului nu este încă suficient studiat şi cunoscut. În ce măsură producţia s-a adaptat cerinţelor născute din trebuinţe se poate constata numai după parcurgerea fazei schimbului, comerţului.

În relaţiile economice destoinicia negocierilor era apreciată prin prisma reuşitei vânzătorului. Formulările: "un vânzător bun vinde orice marfă" sau ”cine nu deschide ochii, deschide punga" constituiau îndemnuri pentru un comerţ specific care pornea de la interesele producătorului. Un astfel de comerţ nu a mai putut fi menţinut după trecerea la marea producţie industrială, producţia de mare serie şi la costuri reduse. Secolul XX şi mai ales industria modernă americană impun alte relaţii între producţie şi consum, relaţii în care oferta creşte şi optimismul începe să câştige teren în lumea economiştilor. Neadaptarea relaţiilor economice la cerere, inerţia producţiei a dus la falimentul comerţului clasic şi înlocuirea relaţiilor de schimb cu un gen nou de relaţii care se întind şi în afara cererii şi ofertei existente la un moment dat pe piaţă cuprinzând faze în aval şi în amonte de actul vânzării şi nasc o nouă concepţie activă, marketingul.

Crizele de supraproducţie relativă, determinând printre altele şi scăderea preţului pe piaţă sub nivelul costurilor unitare blochează desfacerea şi reluarea circuitului economic. Întreprinderile care, încă de la începutul secolului şi-au orientat producţia ţinând cont de dezvoltarea cererii au obţinut rezultate profitabile. Nu se exclude din economie situaţia comenzilor de stat finanţate de la buget pentru infrastructură sau pentru înarmare care au constituit modele de a obţine profituri însemnate printr-o producţie bine organizată şi de calitate. S-a constituit astfel o nouă concepţie de producţie: orientarea aparatului productiv şi a produselor după cerere. Primordialitatea cererii înseamnă depistarea şi satisfacerea ei pe piaţă în condiţiile luptei concurenţiale. Marketingul presupune însă o activitate mai diversificată decât scoaterea de pe piaţă a concurentului şi înlocuirea lui. Marketingul înseamnă depistarea cererilor nesatisfăcute şi stimularea cererii, diversificarea ofertei pe segment de compărători, sprijinirea cumpărătorilor pentru a obţine maxim de satisfacţii în consum. Implementarea cercetărilor de piaţă în activitatea întreprinderilor sunt numai câteva din acţiunile pe care le presupune marketingul şi care dovedesc o nouă orientare a economiei.