Schi în Munții Bucegi

Motivatie

Turismul prin definitia sa presupune motivatie intensa de consum. Produsul turistic al unei statiuni sau zone turistice este constituit dintr-o suma de elemente bine individualizate apte sa fie recunoscute de piata specifica. Orientarea noastra spre un voiaj forfetar ce are în prim plan sporturile de iarna este motivata de cel putin doua considerente: existenta unei infrasctructuri tot mai moderne si dezvoltate (transport pe cablu, drumuri practicabile, unitati de cazare la standarde europene) cat si existenta unei inclinatii a pietei turismului international cat si national catre sporturi extreme, senzatii tari, practici scumpe si inedite.

In vederea crearii unei imagini corecte si complete dorim sa mentionam ca anual in Bucegi sosesc peste un milion de vizitatori care au diferite necesitati si asteptari, atat din partea statiunilor turistice, cat si din partea zonelor naturale. Pentru multi, schiul inseamna automat partiile din Valea Prahovei. In ultimii ani insa, in afara triunghiului Sinaia-Predeal-Poiana Brasov au inceput sa fie amenajate partii ce incep sa rivalizeze cu bulevardele prahovene, ultraaglomerate si tot mai scumpe. Chiar daca nu au in general nici marimea si nici toate facilitatile oferite de cele din "triunghiul schiului", pe noile partii te poti bucura de mai mult spatiu de manevra si de liniste. Printre preferintele principale ale romanilor se numara : schi fond, snowboarding , plimbare cu snowmobil , patinaj

Pachetul turistic propus include majoritatea sporturilor de iarna , dar și lectii de schi pentru incepatori Se doreste a fi unul dintre putinele circuite prototip din România care înglobeaza mai multe activitati specifice sezonului rece intr-un singur circuit pe durata a 8 zile In ceea ce priveste alegerea noastra cu privire la pozitionarea acestui tip de pachet turistic intre consumatorii cu venituri mici si cei cu venituri ridicate, se doreste ca pachetul sa fie accesibil, dar si pretentios pentru persoane cu varsta medie cuprinsa intre 28 – 45 de ani cu minime cunostinte de schi care lucreaza in corporatii multinationale avand venituri lunare medii

Am ales o pozitionare mai rigida in ceea ce priveste trasaturile consumatorului din considerentul ca exista deja sejururi si circuite de acest tip la nivelul tarii noastre, insa nu exista un circuit personalizat si adaptat la nevoile consumatorilor mai sus amintiti. Amintim din nou ca este vorba despre un program test care are ca scop secundar identificarea nevoilor pregnante ale consumatorilor tinta si inglobarea acestora intr-un nou produs ajustat si mulat pe nevoile acestora.

Schi in Muntii Bucegi

2. Consideratii generale asupra masivului Bucegi

In lantul Carpatilor romanesti, un loc de frunte il tine cetatea de piatra a Bucegilor, inaltata deasupra obarsiilor vailor Prahovei si Ialomitei şi strajuind cu latura dinspre miazanoapte trecatoarea Branului. Privit in ansamblu, masivul este format dintr-un arc de culmi in formă de U, cu deschidere, catre sud. Cele doua ramuri ale arcului, de directie generala nord-sud, aproape paralele pe o distanta de circa 15 km, cuprind între ele bazinul superior al Ialomitei si converg la extremitatea lor nordica in Vf. Gavanele. (2 4a2 m), nu departe de Vf. Omu (2 507 m), punctul culminant al masivului si unul dintre cele mai inalte varfuri din Carpatii noştri.

Ramura dinspre rasarit, inaltata deasupra vaii Prahova, este denumită culmea principala a Bucegilor, iar cea dinspre apus, culmea Strunga. In afara de acestea, din nodul de culmi format de Vf. Gavanele se mai desprinde catre nord o creastă singuratica, scurta, numită culmea Bucura, cumpana de ape între V. Cerbului (spre est) şi V. Gaura (spre vest), respectiv intre bazinul Prahovei si Barsei, si care conduce în Vf. Omu. Din acest varf radiaza o serie de culmi ramificate care în cea mai mare parte alcatuiesc portiunea transilvaneana a masivului si pe care le denumim culmile nordice.

Din partea de nord a arcului format de culmea principală şi culmea Strunga se mai despart catre interiorul arcului trei culmi relativ scurte, de directie generală nord-sud, care inchid intre ele caldarile glaciare ale vailor ce formeaxă obarsiile vaii Ialomita; acestea sunt culmile interioare.

A. CULMEA PRINCIPALA

Cuprinsa intre adancile depresiuni ale vailor Prahovei şi Ialomitei, culmea principala a Bucegilor se caracterizeaza in primul rand prin formele sale de relief puternic contrastante, şi anume: versantul prahovean şi platoul Bucegilor. Astfel, versantul prahovean este in cea mai mare parte stancos si abrupt, pe o diferenta de nivel de 500—900 m şi pe o lungime de circa 10 km. Pereti stancosi inalti, brazdati de vai şi hornuri adanci şi incinsi de numeroase brane, tancuri ascutite, creste zvelte si ferastruite inaltate intre adancile vagauni ale vailor; toate acestea alcatuiesc impresionantul peisaj al abruptului prahovean. Un remarcabil specific al accstui versant şi in general al abrupturilor Bucegilor, il determină „branele", acele pridvoare de regula inierbate care inlantuie pieptul muntelui, adesea ca niste praguri succesive la diferite inaltimi şi care — pe alocuri — sant unicele cai pentru strabaterea „de-a coasta" a versantilor abrupti.

In contrast izbitor cu versantul prahovean abrupt, in crestetul culmii principale se intinde un podis inalt, platoul Bucegilor, larg de l—3 km şi desfasurat pc o distanta de aproape 10 km. Platoul, acoperit cu pajisti alpine şi jnepenisuri, este în cea mai mare parte usor ondulat, inclinat de la nord catre sud si situat intre 1 600—2 400 m altitudine. El este strabatut in lung de usoara depresiune a paraului Izvorul Dorului care îsi trage apele de sub creasta Babele. Monotonia intinselor cline desfasurate de-a lungul firului apei Izvorul Dorului, serpuit printre nesfarsite pajisti de taposica şi spinarile domoale, unduite de sei largi ce strajuiesc zarea dinspre miazazi, dau nota specifica peisajului odihnitor al acestui podis inalt.

Valea Izvorul Dorului, cat si viroaga ce formează în platou obarsia vaii Jepilor, despart doua siruri paralele de inaltimi, spre rasarit sirul prahovean si spre apus sirul ialomitean. Versantii interiori ai muntilor din aceste două siruri, care cad spre V. Izvorul Dorului sau obarsia văii Jepilor, sant scurti si foarte usor inclinati, determinand astfel suprafata aproape tabulara a platoului.

Sirul prahovean este alcatuit din urmatorii munti, ale căror inaltimi descresc de la nord către sud: Costila (2 489 m), Caraiman (2 384 m), Jepii Mici (2143 m), Jepii Mari (2 075 m), Piatra Arsa (2 044 m), Furnica. (2102 m), Cotţii lui Barbes (2 029 m), şi Vînturisu (1 942 m).

Intre Costila şi Piatra Arsa sirul are orientarea generala NNV—SSE, iar versantul prahovean este in intregime stancos şi abrupt. De la Piatra Arsa in continuare, insă, sirul se încovoaie putin, luand directia NNE — SSV, iar versantii exteriori dinspre Sinaia sant mai putin stancosi şi cu o inclinare generala mai mica.

Sirul ialomitean este format din: Babele (2 292 m), Cocora. (2 182 m), Laptici, cu varfurile Pietrosu (1 932 m) şi Laptici (1 872 m), Blana (1 875 m), Nucetu (1 861 m), Oboarele (1 707 m). Nu departe la sud de varfurile Vanturisu şi Oboarele, platoul Bucegilor ia sfarsit prin muntele Vînturisu, deasupra obarsiilor vaii Carpinişului (afluent al vaii Ialomicioarei). Din acest tinut, sirul prahovean se continua cu muntele Paduchiosu (cumpana de ape intre bazinul Prahovei şi cel al Ialomitei), iar cel ialomitean prin lunga coama a muntilor Dichiu, Surlele, Priporu-Brandusi şi Plaiul Domnesc care coboara usor intre vaile Ialomitei si Ialomicioarei pana la confluenta acestora, deasupra comunei Moroeni.