Sisteme de organizare a producției întreprinderii

INTRODUCERE

Organizarea în timp a producţiei întreprinderii se exprimă prin categoria economică de ciclu de producţie, privit ca o succesiune de stadii ale materiilor prime, din momentul intrărilor în producţie şi până în momentul obţinerii unui anumit produs.

Ciclul de producţie se caracterizează prin durata şi structura sa.

Durata ciclului de producţie este unul dintre indicatorii de bază ai întreprinderii, fiind recunoscut rolul său pentru organizarea producţiei şi conducerea operativă a acesteia. În acest sens, poate fi subliniată importanţa sa în asigurarea premiselor necesare respectării cu stricteţe a termenelor de livrare stabilite cu beneficiarii şi deţinerii avantajelor competitive de viteză şi promptitudine.

Durta ciclului de producşie se poate determina atât pre întregul proces de producţie al unui produs, cât şi pe fiecare etapă tehnologică a acestuia.

Structura ciclului de producţie se concretizează prin duratele diferitelor componente ale acestuia: perioada de lucru. Formată din ciclul operativ, procese naturale, operaţii de control şi activităţi de control intern, precum şi întreruperile reglementate interoperaţii şi interschimburi.

Ponderea principală în structura duratei ciclului de producţie o deţine durata ciclului operativ cu cele două componente ale sale: durata ciclului tehnologic şi durata lucrărilor de pregătire – încheiere.

Pentru calculul duratei ciclului operativ al produsului este necesar să se ţină seama de particularităţile celor două componente structurale ale sale. În acest sens, durata ciclului tehnologic se determină pe fiecare unitate de produs, iar durata lucrărilor de pregătire şi încheiere se stabileşte în condiţiile efectuării acestor lucrări o singură dată la un lot de produse.

Este evident, în aceste condiţii, că durata ciclului operativ este dependentă direct de mărimea loturilor de produse lansate în fabricaţie.

În producţia de masă şi serie mare, cota-parte a timpului de pregătire – încheiere ce revine pe o unitate este neglijabilă, în timp ce în producţia individuală, de serie mică şi mijlocie a acestei componente trebuie să i se acorde atenţia cuvenită în dimensionarea duratei ciclului operativ şi, implicit, a ciclului de producţie.

Cea de-a doua componentă a duratei ciclului operativ, durata ciclului tehnologic, se stabileşte la nivelul unui lot de produse în funcţie de următorii factori: numărul produselor din lot; numărul operaţiilor tehnologice pentru executarea produsului respectiv; duratele operaţiilor pe unitate de produs; modul de realizare a îmbinării executării în timp a operaţiilor tehnologice.

Referitor la acest ultim factor, se pot deosebi trei tipuri de îmbinare aexecutării operaţiilor tehnologice – îmbinare succesivă, paralelă şi mixtă (paralel – succesivă), care stau la baza individualizăriicelor trei sisteme de organizare în timp a producției întreprinderii.

Caracterizarea sistemelor respective se face în funcţie de nivelul întreruperilor aferente factorilor de producţie (materii prime, utilaje, executanţi), durata ciclului tehnologic şi gradul de paralelism în realizarea operaţiilor tehnologice.

Fiecare sistem de organizare în timp a producţiei se utilizează în condiţiile anumitor tipuri de producţie şi determină un mod specific de circulaţie a produselor între locurile de muncă la care se execută diferite operaţii tehnologice: în îmbinare succesivă, pe loturi de producţie cu un anumit număr de produse; în îmbinare paralelă, individual; în îmbinare mixtă, pe loturi de transport formate din unul sau mai multe produse de acelaşi tip.

De asemenea, fiecărui tip de îmbinare îi corespunde o anumită reprezentare grafică a executării operaţiilor tehnologice în timp, pe baza căreia se fundamentează relaţiile de calcul cepot fi folosite pentru determinarea duratei ciclului tehnologic.

Pe baza unui exemplu prezentat în acest capitol s-a evidenţiat faptul că cea mai mare durată a ciclului tehnologic se obţine în îmbinarea succesivă şi cea mai mică în îmbinarea paralelă cu sincronizare totală (specifică producţiei în flux continuu). Durate intermediare se realizează în îmbinarea mixtă, în îmbinarea paralelă clasică şi în îmbinarea paralelă cu sincronizare parţială.

Sub raportul gradului de paralelism, exprimat prin coeficientul de paralelism, concluziile sunt similare cu cele anterioare. Cel mai mare grad de oparalelism se obţine în îmbinarea paralelăcu sincronizare totală, iar rezultate mai puţin avantajoase se înregistrează în celelalte tipuri de îmbinare, până la limita mainimă realizată în îmbinarea succesivă.

1.Sisteme de organizare în timp a producţiei

întreprinderii

Obiective

Definirea categoriei economice de ciclu de producţie al unui produs şi a indicatorului de durata a acestuia.

Prezentarea structurii ciclului de producţie.

Caracterizarea sistemelor de organizare în timp a producţiei întreprinderii.

Evidenţierea modului de determinare analiticii şi grafica a duratei ciclului tehnologic în fiecare sistem de organizare în timp a producţiei.

1.1.Ciclul de producţiei: concept, durată, structură

Categoria economică prin care se caracterizează organizarea în timp a producţiei întreprinderii este ciclul de producţie.