Strategie de dezvoltare locală - studiu de caz Muntele Mic

I. Auditul comunităţii

Stabilirea caracteristicilor geografico-economico-demografice ale comunităţii

Aşezarea geografică

Zona studiată se încadrează, din punct de vedere morfologic, în sectorul Carpaţilor Meridionali, aparţinând grupei Munţilor Ţarcu. Perimetrele care fac obiectul prezentei strategii sunt situate pe un platou alpin situat între altitudinea de 1450 m şi 1814 m (cota vârfului Muntelui Mic).

Grupa Munţilor Ţarcu alcătuieşte o regiune de forma unui triunghi dreptunghic a cărui ipotenuză e formată de Văile Hideg, Râul Şes, Râul Mare, catelele sunt alcătuite de Valea Timişului şi Valea Bistrei. La vest sunt mărginite de Depresiunea Caransebeşului, prelungită de Lunca Timişului. In partea de nord apare ca limită culuarul depresionar al Bistrei, legat de Depresiunea Caransebeşului şi cea a Haţegului, despărţind masivul de Munţii Poiana Ruscăi. Spre E valea Râului Mare desparte masivul Ţarcu de Masivul Retezat şi Munţii Godeanu, iar Valea Hidegului îi desparte de Munţii Cernei spre S-E.

Muntele Mic se situează pe o ramură descendentă din Ţarcu, limitat la:

nord şi vest – Depresiunea Caransebeşului

sud – Masivul Ţarcu

est şi NE– Masivul Baicu, depresiunea Poiana Mărului, masivul Bistra.

Arealul în care este amplasat teritoriul studiat este izolat faţă de zonele locuite, care se desfăşoară pe axa rîului Sebeş şi afluenţii săi, culmile Muntelui Mic aflîndu-se în extremitatea SE-E faţă de limita teritoriului administrativ al comunei Turnu Ruieni sau la sud faţă de Poiana Mărului, respectiv NE faţă de vârful Ţarcu, care, de altfel, este şi cel mai înalt vîrf din zonă. Cea mai apropiată localitate este Borlova care se dezvoltă liniar de-a lungul văii râului Sebeş, aceata deservind ca bază de plecare spre masivele muntoase din împrejurimi, în special spre Muntele Mic, iar cel mai apropiat oraş este Caransebeş, la aproximativ 35 km distanţă de staţiune.

Relief

Ca altitudine staţiunea Muntele Mic se situează la 1525 m. Masivul Muntele Mic este constituit dintr-un fundament de cristalin autohton care apare la zi în diferite puncte dar şi din depozite mezozoice care intră în contact cu bazinul neogen al Caransebeşului. Cristalinul este format din roci de epizonă mai slab metamorfozate, în care se întâlnesc roci cloritoase, sericitoase, filitoase. La acestea se adaugă şisturi argiloase, grafitoase, calcare cristaline, sau dolomite, cuarţite negre şi corneene. Rar se întâlnesc roci cu cristalinitate accentuată – gnaisuri şi amfibolite.

Climă

Treapta joasă şi mijlocie a munţilor au o climă mai blândă, cu temperaturi multianuale pe sezon de vară de 18-10˚ C, cu precipitaţii abundente de peste 1200-1400 mm. Prezenţa pădurilor care ocupă în întregime aceste trepte, fac ca umiditatea aerului să fie ridicată. De la 1700 altitudine în sus, clima devine mai aspră, cu o temperatură anuală de 2˚C, cu minime extreme de până la -30˚C, potenţate de vânturi puternice. Pe timp de vară, diferenţa de temperatură între zona medie şi cea înaltă, poate ajunge la 10-12˚C. Temperatura lunii iulie este de mediu +12˚C. Din totalul precipitaţiilor care cad pe Muntele Mic, ½ sunt sub formă solidă – zăpadă, chiciură. Durata stratului de zăpadă este de cca. 200 zile pe an, începând din octombrie, cu staţionări în văi ascunse, spre nord până în luna iulie.

Hidrografie

Regimul hidrografic al apelor de suprafaţă şi subterane este în strânsă legătură cu regimul topoclimatic, stratificaţia şi permeabilitatea rocilor, înclinarea straturilor de suprafaţă şi de profunzime din areal. Regiunea se caracterizează prin precipitaţii abundente, strat de zăpadă îndelungat, un grad mediu de permeabilitate a rocilor, care duc la existenţa unei reţele dense de ape de suprafaţă care se drenează spre Timiş, sau mai rar spre depresiunea intramontană Poiana Mărului, spre Bistra Mărului.

Numărul mare de izvoare din platoul Muntelui Mic, de debitele constante şi cu apă limpede, dau un plus pitorescului acestei zone, dar şi constituie o sursă bogată pentru alimentarea cu apă potabilă a unităţilor de cazare existente şi propuse. Există nenumărate surse de captare, pentru orice areal pe care se pot dezvolta viitoare unităţi.

Vegetaţie

Perimetrul care face obiectul strategiei propuse, se regăseşte într-o zonă lipsită de interes major din punct de vedere al biodiversităţii. Acest fapt se datorează interacţiunilor multiple şi pe termen lung dintre factorii de mediu şi cei antropici. Dacă pentru teritoriul României, factorii care au impactat biodiversitatea s-au centrat pe activităţile agricole în cea mai mare proporţie, impactul turistic resimţindu-se izolat, în zona Muntele Mic, se remarcă ambilavenţa acestui cuplu de impacte. Activităţile au dus la eliminarea şi pauperizarea ecosistemelor naturale deschise. Acestea apar în cea mai mare parte sub forma unor păşuni în pare degradate, între care, având o oarecare valoare din punct de vedere al biodiversităţii apar zonele de incluziuni cu stâncării.