Studiu privind implementarea unor noi servicii sociale legalizarea prostituției

Elemente teoretice privind serviciile sociale

Toate domeniile de activitate umană se pot supune principiilor şi exigenţelor marketingului modem, strategic. Astfel, activităţile precum cele sociale, îşi vor atinge scopul şi obiectivele în mod optim dacă se aplică tehnici specifice activităţii de marketing.

O clasificare a activităţilor sociale este extrem de dificilă. Se pot totuşi delimita două mari categorii:

1. Servicii sociale care satisfac nevoi ale societăţii în ansamblu,

2. Servicii sociale care satisfac nevoi ale indivizilor vizaţi direct.

De cele mai multe ori această a doua categorie de servicii sociale satisface nevoi ale unor persoane care fac parte din anumite grupuri sociale. Organizaţiile care prestează diverse servicii sociale urmăresc atât rezolvarea problemelor diferiţilor indivizi cât şi schimbarea atitudinii societăţii în ansamblu.1

Mediul şi misiunea specifică determină însă existenţa unor elemente care particularizează marketingul serviciilor sociale, a activităţilor nelucrative în general, cum ar fi accentul mult mai mare pus pe îndeplinirea misiunii, imagine publică, relaţii publice, parteneriat, sponsorizare, atragerea şi menţinerea voluntarilor etc. 1

Marketingul social poate fi practic pus în practică de orice persoană fizică sau juridică nu numai de către organizaţiile care au ca obiect de activitate prestarea de servicii sociale şi de caritate. Scopul său nu este de a presta un serviciu sau de a oferi un anumit produs ci de a face în general lumea un loc mai bun, de a ajuta la dezvoltarea socială, de a influenţa un anumit comportament nociv şi a-1 transforma într-unui benefic pentru individ şi societate. Obiectivele urmărite pot fi extrem de variate, cum ar fi: influenţarea indivizilor în a folosi anumite produse sau a renunţa la anumite obiceiuri (de exemplu la fumat), schimbarea atitudinii faţă de anumite teorii sau persoane, ajutorarea unor grupuri defavorizate etc.

Comparativ cu alţi marketeri, cei care operează în sfera marketingului social au responsabilităţi şi dificultăţi superioare :

- opinia publică le evaluează activitatea;

- uneori trebuie să creeze cererea;

- uneori trebuie să influenţeze o cerere negativă.

- publicul ţintă poate avea caracteristici particulare, cum ar fi analfabetismul

- adresează probleme sensibile şi controversate,

- acţionează pentru schimbare pe termen lung;

- bugete limitate.

Caracteristic pentru activitatea de marketing a organizaţiilor care oferă servicii sociale este axarea pe 4 direcţii :

- comercial;

- social (legat direct de misiunea organizaţiei),

- donatori şi sponsori;

- obţinerea de fonduri din surse şi programe publice.

Noţiunea de prostituţie

În limba latină, verbul ,prostituo" desemna actul de expunere publică pentru şi înainte de vânzare. Termenul avea două semnificaţii principale: a oferi (a se oferi) şi a sacrifica (a se sacrifica). Plecând de la acest sens etimologic, majoritatea definiţiilor vizează aspectul comercial al traficării trupului.

Definiţia juridică se referă la fapta reprobabilă a unei persoane care practică relaţii sexuale în scopul de a-şi asigura diferite avantaje materiale. Codul Penal român califică prin articolul 328 prostituţia ca un tip de infracţiune care constă în „Fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane" faptă pedepsită înainte de 1993 cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani, iar după această dată se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani. Comerţul cu propriul corp şi cu propria-i viaţă sexuală în scopul procurării mijloacelor de existenţă, practicat de o persoană, caracterizează în esenţă infracţiunea de prostituţie. Acest lucru este valabil atât pentru prostituţia feminină, ce constă în fapta femeii care-şi procură mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă prin practicarea de raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, cât şi pentru prostituţia masculină ce presupune săvârşirea aceleaşi fapte de un bărbat care practică în acelaşi scop raporturi sexuale cu diferite femei Dar în toate ţările definiţiile prostituţiei din codurile juridice lasă să se întrevadă faptul că aceasta conduită sexuală este văzută mai mult ca o violare a moralităţii publice şi nu ca o infracţiune propriu-zisă. De aceea sociologii şi criminologii occidentali o încadrează în aşa-zisele „crime fără victime".

O altă definiţie, de această dată cea socială, poziţionează prostituţia ca fiind acea devianţă psihosexuală constând în întreţinerea de relaţii sexuale cu persoane diferite în scopul obţinerii unor avantaje materiale care constituie o sursă de existenţă pentru persoana respectivă