Cuprins
- 1. Prezentarea tehnologiei RFID…………………pg. 3
- 2. Utilitatea si beneficiile tehnologiei........................pg. 6
- 3. Domenii de aplicare a sistemelor RFID.................pg. 7
- 4. Principalele avantaje si limite...............................pg.16
- 5. Studii de caz..........................................................pg.19
- 6. Recomandari privind implementarea
- proiectelor RFID......................................................pg.27
- 7. Aplicabilitatea tehnologiei RFID in
- Romania....................................................................pg.28
- 8. Bibliografie..........................................................pg.30
Extras din proiect
Ce este RFID?
IDentificarea prin Frecventa Radio (RFID - Radio Frequency IDentification) sau proximitate, este ultima si cea mai avansata metoda tehnologica de colectare automata a datelor, castigand o larga acceptare pe masura ce oamenii inteleg si utilizeaza aceasta tehnologie.
RFID este un sistem de identificare asemanator tehnologiei cu cod de bare. Sistemele cu cod de bare necesita un cititor si etichete adezive lipite pe obiecte, pe cand RFID necesita un cititor si tag-uri speciale sau cartele atasate/integrate in obiecte. Prin comparatie, codul de bare utilizeaza reflectia unui fascicul luminos peste eticheta ce contine tiparit codul, iar RFID foloseste un camp de radiofrecventa de putere mica. Acest camp de radiofrecventa nu necesita o pozitionare precisa a obiectului la citire, el penetreaza orice material nemetalic nefiind necesar contactul direct cu echipamentul de citire.
Cele mai simple aplicatii de proximitate pot fi comparate cu sistemele cod de bare, dar cele mai sofisticate produse RFID pot interfata cu senzori externi pentru masurarea unor parametrii specifici, sau chiar sisteme GPS (Global Positioning Satellite system) pentru urmarirea pozitiei unor obiecte cu ajutorul satelitilor.
Prin RFID nu se doreste inlocuirea codului de bare in toate aplicatiile, dar RFID trebuie sa fie considerata o metoda aditionala de colectare a datelor ce poate fi utilizata singular sau in combinatie cu alte metode. Fiecare forma de colectare a datelor are avantaje proprii si un viitor utilizator trebuie sa evalueze beneficiile fiecarei metode cand dezvolta un sistem ce rezolva o problema particulara.
Sistemele RFID constau din trei componente de bază: dispozitiv de citire a cartelelor (rider), transponder (de obicei se numeşte etichetă sau tag) şi sistema computerizată de prelucrare a datelor.
Riderul este înzestrat cu un dispozitiv de recepţie - emisie şi o antenă, care transmit semnalul la tag şi primesc răspuns de la microprocesor, controlor şi descifrator de date, de asemenea dispun de memorie, ce păstrează datele pentru următoarea transmisie, în caz de necesitate.
Părţile de bază ale tagului – o schemă integrată, care coordonează legătura cu dispozitivul de citire şi o antenă. Cipul memorează codul de identificare şi alte date. Tagul descoperă semnalul riderului şi începe să transmită înapoi în rider datele, ce se păstrează în memoria lui. Necesitatea de contact sau vizibilitatea directă dintre dispozitivul de citire şi tag lipseşte, deoarece semnalul radio pătrunde uşor prin materialele nemetalice. Tagurile pot să fie ascunse adânc în interiorul obiectului şi supuse identificării.
Tagurile sînt active şi pasive. Tagurile active funcţionează de la bateria anexată sau încorporată, ele au nevoie de mai puţină putere a dispozitivului de citire şi de regulă au o distanţă de citire mai mare. Tagul pasiv funcţionează fără sursă de alimentare, primind energie de la semnalul riderului. Tagurile pasive sînt mai mici şi mai uşoare ca cele active, mai puţin scumpe şi au un termen de păstrare nelimitat.
Sistemele - RFID se împart în :
a) Sisteme cu frecvenţă de undă înaltă (850-950 Mhz şi 2,4-5 Ghz) : Se folosesc în cazurile, unde este nevoie de distanţă mare şi viteză de citire rapidă, de exemplu controlul vagoanelor căii ferate (proiectul “Palima” în Federaţia Rusă), automobilelor, sistemei de colectare a deşeurilor. Unul din neajunsurile de bază al diapazonului de frecvenţă înaltă este emiterea puternică a undelor de radio, de aceea sistemele de identificare a acestei grupe se instalează într-un loc deschis. Avantajul de bază faţă de producţia cu frecvenţă de undă joasă şi mijlocie este citirea de la distanţă mare şi înregistrarea informaţiei.
b) Sisteme cu frecvenţa intermediară (10 MHz-15 MHz) : permite transmisia unui număr mare de date. În prezent în Europa şi SUA producţia cu frecvenţa de undă 13,56 MHz e recunoscută universal şi corespunde tuturor cerinţelor tehnice şi domeniilor de bază în utilizarea sistemelor de identificare fără contact. Aplicatiile specifice acestui segment sunt controlul accesului si cartelele inteligente, carti de credit, unde sunt necesare cantitati mari de date la transfer.
c) Sisteme cu frecvenţa de unde joase (100-500 Khz) : Se utilizează în cazul când se permite o distanţă mică între obiect şi rider
Cum functioneaza un sistem RFID?
Sistemele RFID sunt compuse, in general, din trei componente - un cititor, un tag (transponder de radiofrecventa) si un sistem de procesare a datelor, ce poate fi bazat pe computer PC sau pe diferite microcontrolere.
Sistemele RFID utilizeaza transmisia prin radiofrecventa pentru a identifica, cataloga sau localiza "articole", care pot fi in primul rand obiecte, dar si persoane sau
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tendinte Noi in Domeniu Tehnologiei Logistice.doc