Utilizarea Internetului în Promovarea Agenției de Turism Alltur

După cel de-al doilea razboi mondial, problematicii petrecerii timpului liber i s-a acordat atenţie din ce în ce mai mare, lucru pentru care acest fapt a devenit obiect de studiu la nivel mondial. Tot atunci, istoricul britanic John Pimlott atrage atenţia că ştiinţa istoriei a omis să amintească despre una din componentele cele mai importante ale culturii moderne şi anume migraţia orăşenilor aflaţi în concediu spre diferite zone de recreere şi de petrecere în mod cât mai plăcut a timpului liber. Este specific lumii moderne ca populaţia să călătorească în mase mari spre destinaţii necunoscute şi inedite cu scopul odihnei, cunoaşterii, recreerii şi multe alte motivaţii. Această tendinţă reprezintă o îmbunătăţire a calităţii vieţii şi în acelaşi timp crează obiceiuri şi mode în ceea ce priveşte destinaţiile turistice şi a modului de evadare din cotidian .

La început se poate vorbi de o anumită perspectivă turistică, turismul nu mai este asimilat doar cu o vacanţă anuală, el devine o realizare de excepţie din punct de vedere spaţial, temporal şi social. Ca urmare a generalizării nevoii de turism şi a facilitării practicării acestuia, este necesar să se recurgă la o amenajare a teritoriului adecvată. Astfel se vor lua măsuri de creare a unei infrastructuri necesare deservirii turiştilor, de stabilire a unui set de practici turistice sau o conduită în ce priveşte comportamentul turistului, prin care se aduce la cunoştinţa publicului călător reguli de călătorie, informaţii referitoare la itinerarele călătoriilor de urmat, posibilităţi de agrement şi de acumulare de cunoştinţe. Deşi tot mai mulţi indivizi din diferite categorii sociale se interesează de turism, acesta se impune abia în a doua jumătate a secolului al-XX-lea, tot atunci devenind parte componentă a vieţii oamenilor. El a îmbrăcat forme diferite de manifestare în funcţie de regimul politic din ţările respective. Ca urmare, în ţările foste socialiste, formele de manifestare erau : turism social, turism de odihnă şi recreere, turism balneo-climateric iar în cele occidentale turismul s-a diversificat în permanenţă luând forme dintre cele mai variate ca : turism de aventură, tematic, business, incentive şi multe altele.

În funcţie de categoria socială, educaţie, vârstă, sex, dorinţele fiecărui turist se diferenţiază, unii dorind vizitarea unor locuri inedite sau întoarcerea în natură iar alţii vacanţe cu tematică sau active.

În prezent, având în vedere complexitatea activităţilor turistice şi a tuturor factorilor care avantajează turismul se vorbeşte tot mai mult de o “industrie a turismului”. Această industrie turistică cuprinde o varietate mare de afaceri care au un singur scop şi anume furnizarea de produse şi servicii necesare sau dorite de călători. Ritmul cu care se dezvoltă activitatea turistică impune o permanentă preocupare pentru înnoirea ofertei şi asigurarea unei calităţi superioare a tuturor produselor. Dacă în anul 1950 statisticile arătau că circa 25 milioane de persoane îşi petreceau concediile în afara reşedinţei, astăzi interesul pentru călătorii a devenit atât de mare încât s-a ajuns la cifra de 570-600 milioane de turişti.

Agenţia de turism – caracteristici generale

Ca urmare a apariţiei turismului organizat odată cu fenomenul de turism în masă, se pune problemă desfăşurării sale numai pe bază de contracte încheiate între prestatorii de servicii turistice şi agenţiile de turism. În aceste condiţii, agenţia de turism este principalul distribuitor al produselor turistice. Ea deţine monopolul vânzării datorită a două mari avantaje pe care le are faţă de alte forme de distribuţie : protecţia aproape totală a consumatorului de turism şi garanţiile financiare acordate atât turiştilor, cât şi prestatorilor.

În literatura de specialitate şi în terminologia OMT agenţia de turism este “întreprindere independentă sau o reţea de filiale având ca obiect rezervarea şi comercializarea biletelor pentru mijloacele de transport turistice « fabricate » de către touroperatori”, iar agentul de voiaj este “proprietarul sau managerul unei societăţi desfăşurând acest tip de activitate, spre deosebire de agentul de turism, care este salariatul aflat în relaţie directă cu clientela”. Deci prin agenţia de turism se înţelege “o întreprindere comercială având drept scop : asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile, hotelurile sau acţiunile turistice de orice fel ; organizarea de călătorii individuale sau colective, la preţ forfetar, cu un program fie stabilit de agenţie, fie la libera alegere a clientului” . Altfel spus, ele se obligă, să asigure călătorilor titluri de transport şi servicii turistice pentru realizarea voiajului sau sejurului.

Agenţiile de turism se împart în două categorii, astfel :

- touroperatori (creatori ai ofertei)

- agenţi de călătorii (revânzători ai ofertei create de touroperator).

Touroperatorul este intreprinderea care elaborează sau fabrică programele turistice, “el reprezintă un distribuitor de servicii care include pregătirea unui voiaj sau a unui sejur, organizarea transportului, rezervarea mijlocului de cazare, asigurarea altor servicii la locul destinaţiei turistice (restaurare, animaţie), servicii destinate a fi vândute fie direct, prin propriile centre de vânzare, fie prin intermediul unor agenţii de voiaj specializate” . Touroperatorii au atât statutul de agent de voiaj cât şi pe cel de societate care produce şi vinde produse turistice integrate.