Valorile căutate de consumatori în piața parfumurilor

Cuvantul parfum deriva din limba latina “per fumum” (“prin fum”). Parfumul a fost utilizat inca din cele mai vechi timpuri la ritualurile sacre, la inceput sub forma de fum si nu in forma lichida. Aceasta denumire se datoreaza faptului ca se obtinea prin arderea unor substante odorizante cum ar fi tamaia. În lucrarea sa „Îndreptar cosmetic”, Ludmila Cosmovici defineşte parfumul ca fiind o loţiune concentrată, obţinuta prin dizolvarea în alcool a unui amestec de uleiuri volatile naturale sau sintetice, simple sau complexe, fixatori de parfum, coloranţi etc. Paul Jeancard, unul din întemeietorii industriei de parfumuri franceze consideră că parfumul este o compoziţie naturală sau artificială de arome diferite a căror asociere plăcută evoluează în timp fără stridenţe, într-o notă de unitate în care nu se semnalează caracterul individual al diferitelor nuanţe utilizate. Un parfum bun este reprezentativ pentru un concept sau un sentiment, are caracterul şi personalitatea sa. (…)Un parfum bun este o operă artistică, care se derulează în timp ca o piesă muzicală, o poezie, un roman sau un film are un preludiu şi un final care încadrează tema şi o pune în valoare.”

Parfumurile au fascinat încă din cele mai vechi timpuri, fiind considerate nu doar o necesitate , ci şi un simbol al civilizaţiei. De asemenea, crearea parfumurilor a fost şi este considerată o artă ai cărei maeştri erau văzuţi în Antichitate ca deţinători ai tainelor zeilor, iar mai apoi, in Evul Mediu, devenind nu doar parfumieri, ci şi alchimişti şi magi. Epoca modernă şi contemporană transformă parfumierii în specialişti foarte căutaţi de marile case producătoare. Fascinanta istorie a parfumurilor începe, potrivit cercetătorilor, încă din preistorie. S-au gasit dovezi care susţin această teorie, de la urme de uleiuri aromatice la vase care conţineau esenţe extrase din plante şi flori, aşa că se poate spune că istoria parfumurilor începe odată cu cea a umanităţii. Urmărirea traiectoriei pe care a urmat-o evoluţia parfumeriei este esentială pentru cunoaşterea şi înţelegerea modului de percepţie a consumatorilor şi a creatorilor de parfumuri asupra acestui produs, de-a lungul timpului.

Aşadar, şi parfumurile au o istorie. Evolutia lor a fost marcata de dezvoltarea economica si chiar politica a societatii, de moravuri, mentalitati si filosofie.

Antichitatea- Plantele aromatice si rasinile naturale, primele substante odorizante folosite de oameni, erau destinate ceremoniilor de adorare a zeilor.Pentru antici, parfumul omagia frumusetea si puterea. În câteva culturi, aceste miresme care încântau zeii, erau mai preţioase chiar decât aurul.

Evul Mediu- In Evul Mediu, cruciatii au adus din Orient materiile prime necunoscute si tehnicile de a obtine minunatele esente parfumate.Alchimistii occidentali au descoperit alcoolul etilic si procedeul distilarii, fundamentale pentru fabricarea parfumurilor in forma pe care o cunoastem astazi. În secolul al XIV-lea, primul parfum obţinut din alcool a fost creat pentru regina Elisabeta a Ungariei, cunoscută pentru desăvârşita-i frumuseţe, căci a fost atât de frumoasă încât Prinţul Poloniei în vârstă de 25 de ani i-a cerut mâna, chiar dacă regina împlinise venerabila vârstă de 72 de ani. Se spune ca Parfumul, denumit Apă Ungurească, îi păstra frumuseţea.

Renasterea (1490-1600)- Europa cunoaste astfel cacaua, vanilia, balsamul de Peru, tutunul, piperul, nucsoara si multe altele). La curtile regale, marile curtezane rivalizeaza in secrete de frumusete, dar si in… otravuri. Veniti din Spania, si mai ales din Italia, parfumerii straini se instaleaza la Paris si manusile lor parfumate invadeaza orasul. În secolul al XVI-lea, altă mare Doamnă, Caterina de Medici, după sosirea sa în Franţa din ţinutul natal al Italiei în vederea căsătoriei cu Prinţul Henry II, ea înfiinţează în Regiunea Grasse primul laborator de Parfumuri, care până în prezent îţi păstrează menirea , fiind atât un centru internaţional de creare a parfumurilor şi de creştere a florilor, cât şi de prelucrare a pieii din care se confecţionau faimoasele mânuşi de piele. Cele două industrii sau unit, astfel ca mânuşile din piele au fost parfumate cu miresme exotice – ambra, mosc şi iasomie – tocmai pentru ca cei din înalta clasă, marea aristocraţie, să îşi împrospăteze simţurile fine atunci când canalizarea nu funcţiona bine în oraş.

Epoca clasica (1600-1700)-Europa este la picioarele Frantei. Palatul Versailles-ul straluceste si isi impune moda si manierele, Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, este unul dintre monarhii cei mai luminati ai epocii, renumit nu numai pentru marea lui contributie la dezvoltarea artelor, ci si pentru ca timp de patru ani nu a facut decat o singura baie. Femei si barbati de la curte nu fac altceva decat sa abuzeze de parfumuri si de cosmetice, pentru a masca astfel lipsa bailor corporale.