Societatea română de televiziune - serviciu public

Televiziunea Română (sau oficial denumită Societatea Română de Televiziune - SRTV) reprezintă televiziunea publică din România, care îşi difuzează programele pe şase canale centrale: TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Cultural, TVR Internaţional şi TVR Info. O versiune experimentală de înaltă definiţie a programelor TVR se difuzează pe satelit, în regiunea Bucureştiului şi a Sibiului (în centrul Transilvaniei) prin DVB-T, sub denumirea de TVR HD.Pe lângă acestea mai funcţionează şi şase studiouri regionale la Bucureşti, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Iaşi, Timişoara şi Craiova, care împreună realizează programul canalului TVR 3

TVR 1 şi TVR 2 sunt singurele canale cu acoperire naţională terestră din România, spre deosebire de canalele private de televiziune care acoperă doar zone dens populate.

TVR oferă de asemenea şi servicii de webcast/internet, teletext precum şi transmisii "în clar" prin satelit şi DVB-Terestru.

Istoric

Radio-viziune, radio-tele-viziune sau mai simplu televiziune.Această dilemă preocupa intens inginerii români în anii ’20 ai secolului al XX-lea.

În anul 1925, Laboratorul de Optică şi Acustică al Universitatii din Bucureşti reuşea în premieră să transmită (pe distanţe scurte ce-i drept), mici desene artistice.

În 1928, inginerul George Cristescu pune la punct un sistem mecanic de televiziune, reuşind de asemenea să difuzeze imagini la distanţă.

Pe 30 octombrie 1937, inginerul Cristian Musceleanu creează primul post experimental de televiziune din România, la Politehnica Bucureşti. În luna noiembrie a acelui an acesta face şi o demonstraţie la Atheneul Român.

Optsprezece ani mai târziu, pe 21 august 1955 la ora 20.00, începeau transmisiunile experimentale regulate de filme şi cronici de actualităţi făcute de o echipa condusă de inginerul Alexandru Spătaru de la Poşta Vitan din Bucureşti, cu un emiţător de 1 KW şi o instalaţie de telecinema, construite prin forţe proprii de către inginerii români

Oficial însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 - 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din Floreasca, strada Molière, Nr. 2. Antena şi emiţătorul de 22 KW fuseseră montate pe 14 decembrie 1956 pe Casa Scânteii.

Amenajarea studiourilor nu era gata, încăperile nu erau încă tencuite, ferestrele nu erau montate, dar cum trebuia respectat planul cincinal care prevedea ca televiziunea să funcţioneze în anul 1956, emisia a fost pornită pentru o noapte.

Transmisia era recepţionată pe atunci numai în Bucureşti, pe câteva sute de televizoare, importate din URSS pentru personalităţile momentului.

Aproape întreg programul era înregistrat pe film de 35 de milimetri. După un reportaj realizat de Alexandru Stark a urmat filmul „O noapte furtunoasă” şi salutul lui Petru Groza, pe atunci preşedintele Marii Adunări Naţionale, cu prilejul Anului Nou.

După emisiunea inaugurală, programul televiziunii a fost suspendat pentru două luni, pentru ca să se termine amenajarea studioului de crainic şi primele instalaţii.

Întreaga aparatură folosită la început în Televiziunea Română era rusească. Fusese produsă de Institutul de Inginerie din Leningrad. O echipă rusească venise la Bucureşti pentru a participa la montarea echipamentelor şi la instruirea personalului tehnic.

Tot echipamentul funcţiona cu lămpi. Ruşii susţineau la vremea respectivă că tranzistoarele, nou apărute, erau folosite doar la instalaţiile militare.

Televiziunea a funcţionat în Floreasca până în anul 1968, când s-a mutat în actualul sediu din Calea Dorobanţi.

Un al doilea canal a apărut în 1968. Emisia sa a fost suspendată în 1985 şi repornită după căderea regimului comunist.

Programul care fusese pregătit de TVR pentru 25 decembrie 1989, neştiindu-se că va urma căderea lui Ceauşescu. Litera C în pătrat negru înseamnă că emisiunea respectivă era transmisă color. Unde lipseşte această literă înseamnă că emisiunea era transmisă alb-negru.

În 1985 programul TVR a fost limitat la doar 2 ore pe zi, emisiunile fiind în cea mai mare parte dedicate cultului personalităţii lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Ulterior programul s-a mai mărit cu o oră

Decembrie 1989 a fost un punct important în istoria neagră a TVR. Evenimentele au fost transmise în direct. Demonstranţii au ocupat clădirea TVR la miezul zilei de 22 decembrie şi au anunţat fuga lui Ceauşescu. TVR şi-a schimbat imediat numele în "Televiziunea Română Liberă" (TVRL). Instituţia a căzut însă în mâna unor "manipulatori profesionişti" care în mod deliberat au creat panică, difuzând informaţii false ce au dus la moartea a sute de persoane nevinovate.

După aceasta, instituţia a rămas un instrument de propagandă în mâinile nou-născutului Front al Salvării Naţionale (FSN), format în principal din comunişti reformaţi. FSN a folosit TVRL, de departe cea mai penetrantă sursă de informaţii de la acel moment în România, pentru a discredita protestatarii care cereau un guvern fără comunişti, denumindu-i "fascişti" Protestul societăţii civile a culminat prin evenimentele din iunie 1990 din centrul municipiului Bucureşti, înăbuşite de minierii din Valea Jiului chemaţi de preşedintele Ion Iliescu.

După încheierea protestelor, Iliescu a apărut la televizor împreună cu minierii pe care îi felicita pentru "restaurarea legii şi ordinii". La scurt timp după protestele societăţii civile, TVRL a renunţat la adjectivul "liberă" în numele său şi a revenit la vechea denumire, TVR

Cronologie selectivă

1937: Pe 30 octombrie are loc prima demonstraţie de televiziune din România, în cadru privat

1953: Inginerul Alexandru Spătaru construieşte primul emiţător de televiziune din România.