Serviciile Audio-Vizuale

Serviciile audio-vizuale

Cuvinte cheie: servicii audiovizuale, produse „audiovizuale”, piaţa de televiziune, televiziunea publică, televiziunile comerciale, serviciu mass-media audiovizual.

INTRODUCERE:

Sectorul audiovizual reprezintă un punct esenţial pentru crearea de locuri de muncă înalt calificate atat in prezent, cat si privind intr-o perspectiva viitoare. Acesta a înregistrat transformări semnificative, în special datorită impactului dezvoltărilor tehnologice, cum ar fi televiziunea digitală cu mai multe canale, proiecţia cinematografică digitală și video la cerere. Pe unele pieţe externe, acest lucru a generat o creştere financiară puternică şi investiţii promiţătoare şi, prin urmare, o cerere din ce în ce mai mare de conţinut audiovizual mai vast.

Termenul de „audiovizual” ar trebui să se refere la imagini în miscare cu sau fără sonor, incluzând astfel filmele mute, dar excluzând serviciile de transmisie audio sau radio.

Prin „serviciu mass-media audiovizual” se înţelege: un serviciu care se află sub responsabilitatea editorială a unui furnizor de servicii mass-media si al cărui scop principal este furnizarea de programe în scop informativ, de divertisment sau educativ, pentru publicul larg prin reţele de comunicaţii electronice. Un astfel de serviciu media audiovizual este fie o transmisie de televiziune, , fie un serviciu mass-media audiovizual la cerere.

Ca în toate ţările foste comuniste, peisajul audiovizual din România s-a schimbat radical imediat după schimbarea regimului politic. Dacă până în decembrie 1989 unica ofertă autohtonă de programe audiovizuale provenea de la Radioteleviziunea de Stat, încă de la începutul anului 1990 au început să fie difuzate programe ale unor posturi de radio private, constituite ad-hoc şi care la început operau în absenţa unui cadru normativ care să le statueze existenţa şi calitatea de radiodifuzori. În aceeaşi perioadă, în ciuda persistenţei monopolului de stat asupra radiodifuzării, au început să apară şi posturi private de televiziune, precum SOTI.

Presiunea pentru desfiinţarea monopolului de stat s-a exercitat, pe de o parte, de către posturile de radio şi televiziune ca exponenţi ai mişcării de afirmare a dreptului la libertatea de exprimare, şi pe de altă parte, din partea societăţii civile şi a publicului, şi s-a conjugat cu cea exercitată de emergenta clasă de oameni de afaceri care au intuit atât potenţialul economic cât şi cel de putere în configurarea orientărilor politice al sectorului audiovizual – televiziune şi radiodifuziune -. Astfel, în 1992 Parlamentul adoptă una din cele mai importante reglementări privind acest sector şi anume Legea nr. 41 a audiovizualului, lege ce a constituit prima reglementare democratică, în consens cu principiile europene privind acest sector şi care a deschis epoca sistemului dual, sistem de natură a permite pluralismul de surse şi opinii, diversitatea şi satisfacerea intereselor şi aşteptărilor diferitelor categorii socio-profesionale şi de vârstă ale publicului.

1. Autoritatea de reglementare a sectorului audiovisual

Timp de aproape 10 ani, sectorul audiovizual din România s-a dezvoltat în cadrul creat de Legea nr. 41/1992 a audiovizualului. Prin această lege se desfiinţa monopolul statului asupra comunicării audiovizuale, se stabileau regulile privind atribuirea şi utilizarea frecvenţelor radioelectrice, constituirea radiodifuzorilor comerciali, conţinutul comunicării audiovizuale etc. Unul din cele cel mai importante lucruri aduse de această reglementare este constituirea unei autorităţi independente de reglementare, monitorizare şi control a sectorului audiovizual – Consiliul Naţional al Audiovizualului - , pusă sub control parlamentar, şi retragerea executivului din acest sector.

1.1. Consiliul Naţional al Audiovizualului – garant al interesului public

Consiliul Naţional al Audiovizualului este definit de legiuitor drept autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale. În această calitate, CNA are obligaţia să asigure:

- respectarea exprimării pluraliste de idei şi de opinii în cadrul conţinutului serviciilor de programe transmise de radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia României;

- pluralismul surselor de informare a publicului;

- încurajarea liberei concurenţe;

- un raport echilibrat între serviciile naţionale de radiodifuziune şi serviciile locale, regionale ori tematice;

- protejarea demnităţii umane şi protejarea minorilor;

- protejarea culturii şi a limbii române, a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale;

- transparenţa mijloacelor de comunicare în masă din sectorul audiovizual;

- transparenţa activităţii proprii.

Astfel, potrivit legii, CNA urmează să stabilească condiţiile, criteriile şi procedura pentru acordarea licenţelor audiovizuale, să stabilească procedura de acordare a autorizaţiei de retransmisie şi să procedeze la eliberarea licenţelor audiovizuale, a autorizaţiilor de retransmisie pentru exploatarea serviciilor de programe de radiodifuziune şi televiziune şi la emiterea deciziilor de autorizare audiovizuală. În acelaşi timp, CNA elaborează instrucţiuni şi emite recomandări pentru desfăşurarea în general a activităţilor în domeniul comunicării audiovizuale.

Conform reglementărilor Legii audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare, măsurarea audienţei programelor de TV şi radio trebuie realizată de instituţii specializate desemnate prin licitaţie. C.N.A. a preluat iniţiativa organizării activităţii de măsurare a audienţei Iniţial, aceasta s-a realizat prin sistemul people meter, care se efectua de două instituţii concurente, oferind pieţei două seturi de date -, pentru ca în 2004 să organizeze licitaţia pentru desemnarea unui singur furnizor pentru acest produs, licitaţie câştigată de TNS-AGB International.

Contractul TNS-AGB International cu ARMA (Asociaţia Română Pentru Măsurarea Audienţei) a avut o durată de patru ani (2004-2008). În 2006 CNA a declanşat

operaţiile de pregătire a licitaţiei pentru alegerea noului furnizor al Serviciului Naţional pentru Măsurarea Audienţei (SNMATV) pentru perioada 2008-2011, licitaţie câştigată de GfK România, (filială a FESSEL-GfK AUSTRIA) care a devenit astfel furnizorul de date de audienţă TV pentru perioada 2008-2011.