Lubrifierea organelor de mașini

ARGUMENT

Progresul tehnic din ultimele două decenii, care a determinat creșterea performanțelor mașinilor și utilajelor, a impus găsirea unor lubrifianți care să asigure funcționarea acestora în condiții severe de lucru, cum ar fi: temperaturi și presiuni ridicate, viteze mari, șocuri, contaminare cu apa, cu abur sau medii corosive, praf etc.

În aceste condiții, căutarea unor soluții adecvate pentru lubrificație, alimentare cu carburant sau fluide hidraulice, s-a impus ca o necesitate imperioasă, condiționând direct eficiența tehnică, funcțională și economică a mașinilor și utilajelor. Complexitatea problemelor de lubrificație, de tehnica alimentării cu carburanți sau aceea privitoare la fluide acționând sistemele de comenzi, a crescut încă și mai mult prin apariția unor noi tipuri de mașini și utilaje. Domeniul construției de mașini și utilaje, precum și întreținerea și repararea acestora, are o dezvoltare dinamică și spectaculoasă, prezentând un grad ridicat de exigențe pentru o varietate a construcțiilor funcționale: temperaturi foarte joase sau foarte ridicate de funcționare, expunere la radiații, oxidări și coroziuni interne, solicitări mecanice complexe. La toate aceste cerințe de multe ori contradictorii, mașinile și utilajele industriale trebuie să răspundă în perfecte condiții de siguranța și durată maximă de exploatare, respectându-se totodată atât indicii de economicitate, cât și performanțele impuse.

Oricât de îngrijit ar fi prelucrate suprafețele de contact a două piese aflate în mișcare relativă una față de cealaltă, la nivelul acestor suprafețe apar forțe de frecare, după cum între suprafețele în mișcare există sau nu substanțe de ungere, iar frecarea care apare între suprafețe poate fi uscată, semifluidă și fluidă.

În mod normal, la funcționarea de regim a mașinilor și utilajelor se pro duce frecarea fluidă. Frecarea fluidă se poate menține când între suprafețe se realizează deplasări cu viteze mari, suprafețele sunt supuse unei apăsări mij locii și sunt alimentate în mod continuu cu lubrifianți.

În condițiile producției industriale moderne, mașinile, utilajele și instalațiile trebuie să funcționeze la parametrii optimi, fără întreruperi sau opriri accidentale, condiție esențială pentru obținerea unei calități superioare a produselor cerute și a unei eficiențe economice ridicate. Întrucât în timpul funcționării, mașinile, utilajele și instalațiile se uzează fizic, această uzare poate provoca erori de prelucrare și chiar accidente de muncă, mărirea consumurilor specifice etc.

Obținerea unei durate de funcționare normale cât mai lungi se poate realiza prin încetinirea procesului de uzare fizică a pieselor componente, aceasta asigurându- se, nu în ultimul rând și prin ungerea pieselor în mișcare.

Prin acest proiect, mi-am propus să realizez o sinteză cât mai bine structurată în ceea ce privește, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească lubrifianții, care sunt factorii de care se ține cont în alegerea lubrifianților, ce proprietăți sunt caracteristice acestora, care sunt tipurile de lubrifianți folosiți și prin ce se caracterizează, ce avantaje și dezavantaje au lubrifianții, în ce constă organizarea activității de ungere, lubrifierea organelor de mașini precum și măsurile de tehnica securității muncii și de p.s.i. care trebuiesc respectate.

CAP. 1. LUBRIFIANȚI

Lubrifianții sunt materiale lichide, semifluide sau semisolide, care pot forma un film subțire între două suprafețe solide în frecare.

Condiții pe care trebuie să le îndeplinească lubrifianții:

- să poată forma un strat de ungere care să micșoreze frecarea;

- să fie aderente la suprafețele de contact, să nu se scurgă în cazul creșterii temperaturii și să nu se întărească la scăderea temperaturi;

- să asigure transportul căldurii produse prin frecare sau rezultate din reacțiile chimice, spre exterior, atât prin corpurile în contact, cât și prin însuși fluxul de lubrifiant;

- să asigure transportul componenților chimice activi, în principal oxigen, care produce stratul de oxizi;

- să asigure protecția contra pătrunderii impurităților din afară de exemplu unsoarea consistentă formează la ieșirea din lagăr un guler protector.

Lubrifianții sunt materiale fluide, vâscoase sau solide, care se pot întinde între suprafețele de contact a două corpuri solide în contact de frecare, atât pentru a înlocui frecarea uscată dintre cele două corpuri printr-o frecare fluidă, micșorând astfel frecarea, cât și pentru a împiedica o încălzire prea mare.

Alegerea corectă a lubrifianților se face în funcție de:

- viteza de deplasare relativă a suprafețelor în contact ;

- presiunea specifică ce apare pe suprafețele de alunecare;

- regimul termic al mașinii sau temperaturii de lucru a locului de ungere și a mediului ambiant;

- felul frecării;

- sistemul de ungere;

- calitatea suprafețelor în contact.

Proprietățile lubrifianților sunt: Vâscozitatea; Capacitatea de ungere; Densitatea; Compresibilitatea; Stabilitatea; Neutralitatea; Inflamabilitatea; Punctul de solidificare; Emulsionabilitatea; Spumare; Puritatea; Indicele de vâscozitate.