Tehnologia de Fabricație prin Deformare Plastică la Rece

Să se proiecteze tehnologia de fabricaţie prin deformare plastică la rece a reperului din figura alăturată.

Material – Oţel A3.

Acest material este utilizat pentru ambutisare adâncă si piese complexe.

Grosimea piesei - 0.5 [mm]

Fig.1.1

Capitolul 1.

Analiza tehnologică a reperului.

1.1. Posibilităţi de realizare prin alte procedee decât deformarea plastică la rece.

Piesa din fig 1.1 ar putea fi realizată prin procedee convenţionale cum ar fi: sudare, aşchiere, lăcătuşerie. Aceste metode prezintă dezavantaje şi anume:

1. La aşchiere apar dificultăţi la realizarea pieselor cu pereţi subţiri. Ar fi necesar un regim special de aşchiere. Deasemenea ar trebui fixată piesa pe un dorn , iar consumul de material ar fi mare considerând că pornim de la un semifabricat bară egal cu diametrul maxim al piesei.

2. La turnare se obţin abateri dimensionale şi geometrice cu valori mari pentru astfel de piesă şi in plus în stratul superficial apar ecluziuni nemetalice, ceea ce reduce calitatea execuţiei.

3. La sudare prezenţa cordonului de sudură duce la micşorarea rezistenţei la funcţionare deoarece sudura este o amorsă de tensiuni. Totodată prin sudură nu se pot realiza razele de racordare a piesei.

4. Procedeul de lăcătuşerie duce la apariţia abaterilor dimensionale şi geometrice importante ceea ce este dezavantajos pentru producţie de serie.

1.2. Posibilităţi de realizare prin deformare plastică la rece.

Operaţiile de presare la rece sunt acelea care se execută la o temperatură inferioară, temperatura de recristalizare a metalului prin deformare plastică şi prin tăiere. Ele se impart in:

1. Prelucrări prin tăiere (ştanţare).

Prin această operaţie materialul semifabricat se separă parţial sau total dupăun contur închis sau deschis prin acţiunea locală a unor muchii asociate la foarfece şi ştanţe. Între elementele active care realizează tăierea trebuie să existe un anumit joc notat cu „ju”, numit joc unilateral. Prin tăiere sau ştanţare se pot executa lucrări prin decupare, perforare sau retezare.

2. Prelucrări prin îndoire sau răsucire.

Reprezintă operaţii de deformare prin încovoierea sau răsucirea materialului. La acestea este caracteristică existenţa unei suprafeţe sau fibre neutre care îşi păstrează dimensiunile şi după deformare. După îndoirea piesei aceasta îşi păstrează forma căpătată datorită faptului că deformaţiile din material sunt remanente.

3. Prelucrări prin ambutisare.

Acest fel de prelucrări au loc prin deforarea complexă a materialului adică un semifabricat plan este transformat într-o piesă cavă sau se continuă deformarea unui semifabricat cald. În general prin ambutisare se modifică forma, dimensiunile şi chiar grosimea materialului respectiv semifabricatului. Pentru a se realiza o piesă ambutisată, semifabricatul va fi deformat între elementele active ale unei matriţe de ambutisare. Dacă între elementele active există joc unilateral mai mare sau cel puţin egal cu grosimea materialului ambutisarea se face fără subţiere. Dacă însă acest joc este mai mic decât grosimea materialului atunci ambutisarea se produce cu subţiere.

4. Prelucrare prin presare volumică.

Reprezintă acelea operaţii la care are loc modificarea profilului şi a grosimii materialului printr-o redistribuire a volumului materialului prelucrat.

5. Operaţiile de asamblare prin presare.

Operaţii de tăiere şi deformare a materialului prin care se realizează îmbinarea a 2 sau mai multe piese.