Transportul Internațional de Mărfuri

ARGUMENT

De-a lungul istoriei, oamenii au încercat să amelioreze căile prin care erau transportaţi,

atât ei cât şi bunurile lor dintr-un loc în altul. Primul mijloc de transport a fost chiar corpul uman,

transportând lucruri în mână sau în cutii ţinute în mâini, cărate în spate, echilibrate pe cap, sau târâte.

Inventarea carului cu roţi, a plutelor şi bărcilor şi dresarea animalelor ca animale de povară le-a

permis oamenilor să calătorească mai repede, mai departe şi cu greutăţi mai mari.

Au urmat neîntrerupte ameliorări ulterioare, de la jonci, caravele şi alte vapoare, până la trenurile

cu aburi şi electrice şi până la avioanele supersonice. Transportul bunurilor şi ideilor a devenit

atât de sofisticat şi eficient, încât timpul şi distanţa contează foarte puţin în lumea de astăzi, o lume

care poate fi privită ca un enorm sat global.

Obiectul activităţii de transport presupune deplasarea în spaţiu a bunurilor, mărfurilor şi

persoanelor de către un transportator, activitate care este o madalitate de înfăptuire a intereselor de

natură socio-economică, reglementate juridic.

Procesul apariţiei transporturilor ca ramură distinctă a economiei naţionale a început la

sfârşitul sec XV-lea şi s-a desfăşurat o dată cu revoluţia industrială. Până la începutul sec al XIXlea

transportul se făcea numai pe căi de comunicaţii terestre şi pe căi navigabile.

Lucrarea constituie de asemenea un mijloc de cunoaştere şi întelegere a procesului de

transport, accectuînd faptul ca organizarea transportului trebuie să se bazeze pe folosirea

tehnologiilor moderne care să asigure sporirea vitezei comerciale, promptitudinea în deservire,

siguranţa în exploatare, creşterea productivităţii mijloacelor de transport şi reducerea cheltuielilor

sociale.

Transportul internaţional de mărfuri 2

Capitolul I. ASPECTE GENERALE PRIVITOARE LA

ACTIVITATEA DE TRANSPORT

A. IMPORTANŢA ECONOMICO-SOCIALĂ A ACTIVITĂŢII DE TRANSPORT

Obiectul activităţii de transport presupune deplasarea în spaţiu a bunurilor, mărfurilor şi persoanelor

de către un transportator, activitate care este o madalitate de înfăptuire a intereselor de natură socioeconomică,

reglementate juridic.

Procesul apariţiei transporturilor ca ramură distinctă a economiei naţionale a început la sfârşitul sec

XV-lea şi s-a desfăşurat o dată cu revoluţia industrială. Până la începutul sec al XIX-lea transportul se

făcea numai pe căi de comunicaţii terestre şi pe căi navigabile.

Transportul feroviar a fost organizat după apariţia locomotivei cu abur în deceniul al treilea al sec

XIX, locul acestuia fiind luat de transportul feroviar diesel-electric şi electrificat.

Transportul feroviar, auto, maritim, aerian, reprezintă un domeniu important al activităţii economico

sociale prin intermediul căruia se realizează deplasarea sau strămutarea în spaţiu a bunurilor şi persoanelor

în scopul satisfacerii intereselor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.

B. DREPTUL TRANSPORTURILOR ŞI CADRUL JURIDIC APLICABIL ACESTUIA

Normele juridice în materia transporturilor de mărfuri şi persoane şi cele care vizează activitatea

cărăuşilor în calitate de profesionişti fac parte din ramura dreptului comercial.

Pentru ca activităţile de transport să fie considerate fapte de comerţ acestea trebuie să se desfăşoare

în mod repetat, organizat şi profesional de către o întreprindere specializată.

Dreptul transporturilor este ansamblu normelor juridice care reglementează raporturile ce se

stabilesc, se modifică sau se sting în procesul de organizare şi executare a transportului de mărfuri sau

pasageri.

C. CLASIFICAREA TRANSPORTURILOR

1. În funcţie de obiectul lor, transporturile sunt:

a) transporturi de persoane

b) transportul de lucruri (mărfuri)

2. În funcţie de căile de transport pe care se realizează, transporturile sunt:

a) transporturi terestre