Genunchiul artrozic

I. GENUNCHIUL ARTROZIC

1. DEFINITIE:

Artroza este incadrata in reumatismul degenerativ pentru ca procesul patologioc principal este degradarea cartilajului articular, care genereaza, in consecinta, remodelare osoasa marginala (osteofite) si subchondrala, inflamatie sinoviala, epansament articular intermitent, hipertrofie capsulara si ligamentara. Artroza este o maladie a tuturor componentelor articulare (cartilaj, menisc, capsula, os), ce deterioreaza morfologia si functia, generand invaliditate, handicap si afectarea calitatii vietii.

Artroza localizata la nivelul articulatiei genunchiului = GONARTROZA - cea mai frecventa artroza si cea mai intalnita topografie.

GONARTROZA:

o etiologic se inregistreaza ruperea echilibrului intre rezistenta structurilor articulare si solicitarilor mecanice la care sunt supuse structurile portante;

o anatomic - prin uzura progresiva a cartilajului pana la disparitia sa;

o clinic - impotenta functionala, cu reducere progresiva a mobilitatii articulare;

o biologic - testele inflamatorii sunt negative.

Gonartroza este o boala artrozica localizata la nivelul genunchiului care intereseaza initial, fie unul din compartimente (artroza femuro-patelara 35 - 40 %, artroza femuro - tibiala 45 - 50%) fie ambele sectoare (femuro - patelo - tibial 15 - 20%, uni sau bilateral).

2. EPIDEMIOLOGIE:

Artroza este a doua cauza de invaliditate la persoanele de peste 50 de ani, afecteaza cu predilectie femeile (70 - 80%), asociind frecvent supraincarcarea ponderala si tulburari ale circulatiei de intoarcere. Incidenta creste cu varsta, fiind maxima intre 55 -75 de ani. Pana la 55 de ani (menopauza la femei), boala are o incidenta egala pe sexe, dupa aceasta varsta este de doua ori mai frecventa la femei.

3. CLASIFICAREA ETIOLOGICA:

Gonartroza primitiva sau idiopatica: frecventa de 3-4 ori mai mare la femei, este in general bilaterala. Menopauza, obezitatea, insuficienta veno-limfatica a membrului inferior sunt factorii favorizanti.

Gonartroza secundara altor suferinte: debuteaza mai precoce si este in general unilaterala. Cauze: traumaisme (fracturi, luxatii,entorse, leziuni de menisc), dezaxarea axei femuro-tibiale, tulburarile endocrine si metabolice, factori genetici.

4. FACTORII DETERMINANTI:

Factorii care determina o predispozitie generala:

o Ereditatea (genele candidate de tip HLA, receptori de vitamina D, colagen tip II)

o Varsta

o Sexul si statusul hormonal (femeile dupa menopauza)

o Obezitatea (cresterea greutatii cu 5 kg incarca genunchiul in statiune unipodala cu 10-15kg

o Hipermobilitatea ( laxitatea ligamentelor exagerata)

o Alte boli asociate cu o frecventa crescuta sunt diabetul zaharat (D.Z.)si hipertensiunea arteriala (HTA)

Factori care determina anomalii biomecanice locale:

o Stresul mecanic repetat

o Traumatismele la nivelul genunchiului pot duce la ruperea ligamentelor incrucisate, a meniscului, la alterarea cartilajului si predispun la gonartroza chiar la varste fragede

o Alterari secundare ale cartilajului articular dupa boli infectioase, inflamatorii, metabolice, endocrine, neurologice

o Deficit motor de tip periferic, prin traumatism direct (pareza de nerv crural, de nerv sciatic popliteu)

o Solicitarea profesionala si activitatea sportiva

5. TABLOU CLINIC:

Debutul clinic (stadiul initial): durerea apare numai la solicitari mecanice de tipul genoflexiuni, mersul prelungit pe teren accidentat, ridicarea de pe scaun. Durerea poate fi localizata profund sau in periferie in diferite sectoare ale genunchiului (anterointern, intern, extern,perirotulian), cu sau fara durere, intermitent, usoara hipotrofie si hipotonie a cvadricepsului, crepitatii moderate.

Etapa de evolutie (stadiul evoluat): durerile de genunchi se accentueaza, pot sa apara si in repaus si sunt insotite de limitarea miscarilor, atrofia muschiului cvadriceps si scaderea stabilitatii ligamentelor, limitarea mobilitatii pana la 90⁰, cresterea de volum a genunchiului, crepitatii intense, usor flexum.

Etapa de artroza avansata (stadiul final): in ultimul stadiu caracteristica este redoarea (limitarea importanta a miscarilor), cu genunchii in flexie (initial reductibil, dar neglijat poate deveni ireductibil) si severa insuficienta musculara. Durerea apare in repaus si este accentuata de stresuri mecanice si frig, cu frecvente acutizari inflamatorii. Apare deformarea articulatiei, mersul modificat, posibil cu ajutorul unor mijloace tehnice de descarcare (baston, carje) deviate pe plan sagital sau frontal.