Metode și tehnici de recuperare a copiilor cu deficiențe mintale

CAPITOLUL 1

TIPOLOGIA DEFINCIENTELOR MINTALE. TABLOUL CLINIC SI PSIHOPEDAGOGIC

1.1 Tabloul clinic si psihopedoagcic general al deficientului mintal are urmatoarele specifice:

1. Heterocronia, termen introdus in literatura de specialitate de Renee Zazzo, ofera o noua dimensiune in diagnosticul deficientei mintale, contribuind la discriminarea de pseudodeficienta in mod special ,precum si in stabilirea etiologiei diverselor cazuri de intarziere mintala. Heterocronia se caracterizeaza prin decalajul fundamental dintre diferitele componente ale dezvoltarii generale a copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatica si dezvoltarea psihica, dintre varsta cronologica si cea mintala, intre acestea existand un decalaj temporal. Zazzo afirma ca “heterocronia nu este o simpla colectie de viteze disparate; ea este un sistem, o structura”.

Esential pentru Zazzo este ca deficientul mintal sa fie definit ca o structura de ansamblu: “in defectologie sau in patologie trebuie intotdeauna sa presupunem o noua structura de ansamblu, unde elementele au o semnificatie noua”. Prin aceasta se subliniaza ca disabilitatea mintala este mai putin un deficit si maimult o structura particulara determinata de o integrare dizarmonica a ritmurilor de dezvoltre asincrona. Un copil de 10 ani cu varsta mintala de 6 ani nu poate fi comparat cu un copil normal cu varsta mintala de 6 ani. Ei nu pot fi identici pentru ca normalul dispune de o experienta mai larga si mai bogata, de automatisme mai complexe,are un status social total diferit de cel al copilului deficient mintal , ritmul de dezvoltare al acestuia din urma este mult mai lent, si acest element este cel care ii diferentiaza pe cei doi. Copilul normal creste fizic si mintal in acelasi ritm, pe cand la un copil deficient mintal nu apare acest sincronism, iar decalajul dintre varsta mintala si cea cronologica creste progresiv. Teza heterocroniei are consecinte asupra metodologiei de lucru cu deficientul mintal, unde accentul trebuie pus pe organizarea unei interventii bazte pe individualizare si diferentierea actiunilor aducative, utilizarea metodelor si procedeelor pedagogice care sa asigure armonizarea individualitatii si componentelor personalitatii copilului cu deficienta mintala.

2. Heterodezvoltarea desmneaza o teza lansata de C.Paunescu, care distinge in structura psihica a deficientului mintal dezvoltarea sub limita a unor aspecte ale activitatii psihice, concomitent cu dezvoltarea peste limita atinsa de copilul normal de aceeasi varsta mintala a altor aspecte ale psihismului copilului deficient.

3. Eterogenitatea este o teza lansata de A. pieron,prin care argumenteaza proportia inversa care exista intre eterogenitatea aptitudinilor si nivelul global,mediu al deficientilor mintal. Eterogenitatea se poate explica pin relativa independenta a unor aptitudini in raport cu inteligenta si trebuie comparata cu notiunea de heterocronie pentru intelegerea mentalitatii si dinamicii comportamentului care explica deficienta mintala.

4. Incompetenta sociala face obiectul unei teze care defineste deficienta dupa criteriul competentei sociale exprimat in gradul de adaptare sociala, maturitatea sociala, calitatea relatiilor sociale. E.A.Doll, principalul sustinator al acestei teze,defineste competenta sociala in termenii independentei personale, responsabilitate sociala, adica posibilitatea individului de a-si asuma propria responsabilitate si de a se integra in societate, participand constient la viata omunitatii din care face parte.