Ambalajul și mărfurile alimentare

CAPITOLUL I

AMBALAJUL SI MARFURILE ALIMENTARE

Dezvoltarea si perfectionarea activitãţii în domeniul tehnicii si economiei ambalajelor se impune astazi ca o necessitate obiectiva datorita dezvoltarii productiei si a consumului de bunuri, sporirii participarii la schimburile internationale, introducerii pe scara tot mai larga a cuceririlor tehnico-stiintifice contemporane, precum si promovarii formelor rapide si eficiente de servire in comert.

Ambalajele sunt considerate astazi un element de strategie a intrepinderii in comercializarea produselor sale, scopul conducerii in procesul de ambalare este acela de a dirija activitatea in sensul obtinerii unor ambalaje cat mai corespunzatoare pentru fiecare din produsele ce se intentioneaza a se comercializa.

Pentru ca un ambalaj sa fie corespunzator, el trebuie sa indeplineasca o serie de conditii indispensabile promovarii cu succces a unui produs ambalat pe piata, conditii care presupun performante atat sub aspect obiectiv, material (protectie mecanica, chimica) cat si sub aspect subiectiv, legat de motivatia cumparatorilor, de preferintele lor.

Problemele de ambalare sunt deosebit de complexe datorita diversificarii materialelor folosite, varietatii produselor ce trebuie ambulate, multimii metodelor si masinilor de ambalare si de confectionare a ambalajelor, numarul mare al accesoriilor de protectie si diversitatii conditilor de transport.

Ambalajele au o contributie foarte importanta datorita faptului ca procesul de productie si de circulatie se considera incheiat in care marfurile s-au realizat ca valoare de schimb si s-au verificat ca valoare de intrebuintare.

Pe parcursul procesului complex: productie-circulatie-consum, produsul alimentar poate fi supus actiunii unor factori interni si externi, a caror prezenta genereaza uzura fizica si morala.

Uzura fizica a marfurilor se refera la degradarea marfurilor ca urmare a actiunii factorilor fizici, chimici, biologici, etc. In ceea ce priveste uzura morala, aceasta se refera la scaderea interesului consumatorilor, ceea ce duce la incetinirea procesului de vanzare. Sub acest aspect, ambalajul reprezinta unul dintre factorii care au menirea de a crea conditii in ceea ce priveste franarea uzurii fizice, dar si a celei morale.

Ambalajul trebuie sa reduca la minimum posibil pagubele provenite din riscurile de manipulare, incarcare, descarcare, transport, depozitare, distributie sau cauzate de factorii climatici, chimici, fizici, biologici, etc.

Alaturi de caracterisricile functionale, care asigura pastrarea calitativa si cantitativa a produselor, ambalajul trebuie sa corespunda si din punct de vedere economic.

Cele supradimensionale, grele, cu consum mare de material si manopera, cu finisaje pretentioase si costisitoare, de constructie complicata si care nu contribuie la imbunatatirea protectiei continutului sau la inlesnirea manipularii sau distributiei, trebuie excluse.

In concluzie un ambalaj ideal trebuie sa protejeze bine produsul, sa fie usor si ieftin, iar caracteristicile sale tehnice trebuie sa faciliteze operatiile de manipulare, transport si stocare si totodata sa reprezinte, prin modul in care este conceput, un instrument eficient de marketing.

Pentru a raspunde acestor exigente,proiectarea ambalajelor produselor alimentare trebuie sa urmareasca :

- Conservarea si pastrarea intacta a calitatii produselor contra actiunii factorilor interni si externi. Aceasta se refera la conservarea calitatii produsuli alimentar prin protectia lui impotriva factorilor externi ai mediului:umiditatea relativa a aerului,particule de praf,radiatii ultraviolete,microorganisme,temperatura ,socuri magnetice,etc. Materialele din care se realizeaza ambalajul,sistemul si forma constructiva pot determina efecte diferite de la o grupa la alta de marfuri alimentare.

- Rationalizarea procesului de manipulare,depozitare,transport si distributie, avand in vedere numarul mare de operatiuni de manipulare la care sunt supuse marfurile si ambalajele lor pe parcursul circuitului lor logistic.