Analiza comparativă a aparatelor de fotografiat digitale

Introducere

Aparatele foto digitale sunt mărfuri electrice destinate atât uzului personal, pentru păstrarea unor amintiri de neuitat, cât și pe plan profesional, în jurnalistică, modă, evenimente.

Tema de bază a proiectului este studierea pieței aparatelor de fotografiat și realizarea unei analize comparative a calității între mărcile concurente de pe piață. Motivația alegerii acestei teme are la bază faptul că acestea au o mare varietate sortimentală datorită folosirii lor în multe domenii, dar și datorită faptului că tot mai multe persoane sunt pasionate de arta de a crea dintr-o simplă fotografie o oglindă a trecutului. Cu toate că sunt prezente într-o largă varietate sortimentală, am ales să studiem în cadrul lucrării aparatele foto DSLR.

Pentru realizarea calculului indicatorului complex al calității am selectat 6 caracteristici de calitate direct proporționale și 2 caracteristici invers proporționale. Produsele analizate au fost: Panasonic, Canon, Sony, Pentax iar produsul de referință Nikon

Aparut in urma cu un veac , fotografia a starnit de la bun inceput uimire, nedumerire mai ales ca au existat multe voci care au afirmat ca este o vrajitarie la mijloc . Cu timpul, s-a descoperit ca totul este doar un process fizico-chimic.

Cu toate acestea, exista pe glob populatii care refuza de la bun inceput sa faca poze mergand pe ideea ca aparatul foto le fura sufletele.

Cu timpul cutia neagra din lemn a aparatului de fotografiat s-a miscsorat din ce in ce mai mult astfel incat sa putem adaposti camera foto intr-un simplu buzunar.

I. Prezentarea grupei de marfuri

Principiul de funcţionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului şi inventatorului Leonardo daVinci, care a arătat că pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care să treacă lumina. Cu cât este mai mic orificiul, cu atât imaginea este mai clară. Acest aparat simplu, numit „cameră obscură”, există de la începutul sec.al XVII-lea.

Camera obscură poate fi definită ca fiind o copie mecanică a ochiului animal. Anatomic, ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor în senzaţii vizuale. Prin analogie camera obscură este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formată dintr-o cutie paralelipipedică cu un interior de culoare neagră (globul ocular), cu o deschidere foarte mică. Ulterior, s-a montat o lentilă convergentă (rol îndeplinit la ochi de ansamblul cornee – cristalin) și paralel cu deschizătura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine reală şi răsturnată (retina).

În jurul anului 1500, anatomiştii reuşesc să perfecţioneze vechea cameră obscură, pornind de la analogia că în deschizătura ochiului cristalinul funcţionează ca o lentilă convergentă și înzestrează camera obscură cu acest element tehnic. Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată și mult mai luminoasă. Câţiva ani mai târziu, un fizician italian G, îmbunătăţește această invenţie, imaginea captată de o oglindă plană (în loc de ecran), este reproiectată pe un ecran exterior, pentru a fi scrisă cu creionul. Metoda a fost folosită de o serie de pictori portretiști pentru a reda cât mai fidel chipurile clienţilor lor.

Aparatul fotografic este dipozitivul cu care se poate înregistra o imagine statică din mediul înconjurator, imaginea obţinută numindu-se fotografie. Se compune dintr-o carcasă închisă camera obscură propriu-zisă, pe care se află montate elementele principale ale aparatului fotografic

Elementele principale ale aparatului de fotografiat sunt: obiectivul, care este un ansamblu de lentile cu ajutorul cărora se obţine o imagine reală fără aberaţie pe o placă fotografică, peliculă sau hârtie, toate cu o emulsie fotosensibilă, culoarul peliculei aflat într-un plan perpendicular pe axul optic, fereastra de expunere, materialul fotosensibil pe suportul sau în funcţie de tipul aparatului, bobine debitoare sau receptoare în cazul peliculei fotosensibile, diafragma, sistemul de obturare care face reglarea timpului de expunere, sistemul de reglaj al aducerii imaginii în planul materialului fotografic, sistemul de antrenare al peliculei după fiecare expunere și totodată de armare pentru a declașa urmatoarea expunere, sistemul de vizare.

Corpul aparatului este foarte important sa fie complet izolat, astfel încât să nu permită intrarea luminii în interior, cu excepţia celei care intră prin obiectiv şi e destinată impresionării filmului. Corpul este proiectat conform unor principii ergonomice, astfel încât să permită accesul uşor şi rapid la facilităţile aparatului.