Analiza etichetării untului

Introducere

Merceologia, ca noţiune, este un termen format din expresia latină mercis (= al mărfii) şi expresia grecească logos (=ştiinţă, cunoaştere).

In general noţiunea de Merceologie sau Ştiinţa mărfurilor este urmată de expresii (textile, electrice, agricole, de construcţii, de instalaţii, …), care localizează domeniul concret de studiu şi care, în conţinutul lor, cuprind probleme strict specifice domeniului merceologic: descrieri generice, proprietăţi, nomenclator, sortiment, clasificări, marcare, ambalare, păstrare, transport, comercializare etc.

Definiţii:

1. Merceologia este ştiinţa cercetării multilaterale a mărfurilor, reunind într-o concepţie integratoare aspectele tehnico-economice şi sociale ale mărfurilor precum şi calitatea, utilizarea şi măsura în care acestea satisfac nevoile de consum ale populaţiei în condiţii de eficienţă economico- socială maximă.

2. Merceologia studiază calitatea ca element esenţial al progresului economico-social în strânsă legătură cu trebuinţele oamenilor şi mai ales într-o manieră sistemică ţinând cont de factorii care o determină.

Câmpul tematic al merceologiei vizează o paletă extrem de largă de elemente având ca numitor comun marfa.

Marfa este o categorie economică de mare complexitate care constituie obiectul schimburilor economice ca urmare a utilităţii şi valorii produselor.

Produsele sunt bunuri materiale obţinute ca rezultat al unei activităţi productive sau a unui proces de producţie care include o succesiune de activităţi productive.

Merceologia studiază produsele sub multiple aspecte în toate etapele circuitului fizic al acestora de la producător până la consumator distingând: etapa fabricaţiei, etapa transportului, etapa stocării, etapa de utilizare efectivă, etapa postconsum.

Mărfurile se schimbă pe piaţă ca urmare a valorii de întrebuinţare. Măsura în care un produs satisface nevoile consumatorului poate fi caracterizat prin:

- valoarea de întrebuinţare – conferită de acele proprietăţi ale produsului care satisfac funcţiile pentru care acesta este destinat; are un conţinut tehnic, economic, social, uman prin raportarea la necesităţile societăţii.

- valoarea de schimb – proprietăţile, calităţile unui produs care conferă posibilitatea de a fi schimbat cu altul (interschimbul pe piaţă).

- valoarea estetică – proprietăţile, caracterul, elementele de formă şi culoare care determină satisfacerea nevoilor estetice ale utilizării.

- costul de producţie – ca sumă a cheltuielilor materiale de manoperă şi indirecte necesare fabricării unui produs.

Merceologia studiaza marfurile dpdv :

1. TEHNIC:

- Proprietatile produselor finite;

- Factorii care determina/influenteaza calitatea;

2. ECONOMIC:

- Implicatiile economice ale calitatii;

- Optimizarea calitatii si a structurii sortimentale;

3. SOCIAL :

- Relatia produs – confort – sanatate –mediu inconjurator.

Merceologia studiaza marfurile in toate etapele logistice ale acestora :

NEVOI – PRODUCTIE - COMERT/TURISM – CONSUM – MEDIU

Studiul pietei Receptie Vanzare Grad de poluare

Nevoi Productie Comert/Turism Consum Mediu Inconjurator

Nevoi noi Produse noi Grad satisfacere Nu/Da

FEEDBACK

Etichetarea marfurilor alimentare

Etichetarea modernă a produselor alimentare presupune transmiterea către consumatori a unui mesaj bogat şi variat de informaţii utile, verificabile şi uşor de comparat, astfel încât să permită acestora alegerea produselor care corespund exigenţelor şi posibilităţilor financiare cunoscând eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi.

Eticheta poate fi orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.

Furnizarea informatiilor catre consummator privind: numele produsului, durata de valabilitate, sau data durabilitatii minimale etc, se face prin:

- Eticheta;

- Ambalaj;

- Manual, instructiuni sau ghduri privind produsul.

Eticheta trebuie sa contina informatii clare si usor de inteles privind caracteristicile produsului, el trebuie sa contina:

- Denumirea sub care este vandut alimentul;

- Lista ingredientelor folosite;

- Cantitatea ingredientelor pentru cele care dau specificitate produsului;

- Cantitatea neta pentru produsele alimentare preambalate;

- Data durabilitatii minimale;

- Data limita de consum pentru alimentele cu perisabilitate microbiologica;

- Conditii de depozitare, sau de folosire atunci cand acestea necesita indicatii specific;

- Numele si sediul (adresa postala) producatorului, al ambalatorului, al distribuitorului inregistrat in Romania, in cazul alimentelor de import;

- Locul de origine sau de provenienta a alimentului;

- Instructiuni de utilizare (daca este cazul);

- Concentratia alcoolica (in anumite cazuri).

!!!Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, precum şi contractele preformulate, trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.

Unul din cele 5 drepturi fundamentale ale consumatorului este DREPTUL DE A ALEGE. De aceea se pune accentul pe informarea consumatorului astfel incat sa cumpere numai acele produse alimentare care corespund cu exigentele lor, cu nevoile lor, cu interesele lor si care le ofera toate informatiile despre produs.

Importanţa şi rolul informaţiilor conţinute de eticheta unui produs alimentar constau în:

Îmbunătăţirea posibilităţilor de alegere a unui produs de către consumatori şi influenţarea acestor alegeri printr-o deplină cunoaştere a informaţiilor referitoare la produs;

Informarea corectă, în special a categoriilor de consumatori care suferă de alergii sau reacţii adverse la anumite substanţe;

Posibilitatea alegerii unor produse alimentare în vederea realizării unei diete sănătoase şi care să corespundă dorinţei consumatorilor;

Creşterea încrederii consumatorilor în produs prin corectitudinea şi cantitatea informaţiilor transferate prin intermediul etichetei;

Încurajarea producătorilor de produse alimentare în vederea transmiterii de informaţii suplimentare, faţă de cele impuse de legislaţie, pentru a fi trecute pe eticheta produselor pentru a satisface dorinţa de informare a consumatorilor.