Evaluarea Ciclului de Viață ca Instrument în Inginerie

1. Introducere

Procesele industriale care utilizează materii prime din surse regenerabile au fost percepute intrinsec ca fiind in acord cu principiile dezvoltării durabile. Oricum deoarece aceasta proprietate este un avantaj major pentru produsele generate din aceste procese, există necesitatea demonstrării intr-o manieră riguroasă a celor de mai sus, în concordanţă şi cu necesitatea de a face faţă unor concurenţe existente pe piaţă.

Evaluarea impactului asupra mediului total al unor procese sau produse poate fi făcută cu ajutorul ECV. Studiile de tip ECV sunt reglementate şi ghidate de standarde stricte precum cele din seria ISO 14000. Trebuie în schimb menţionat faptul că aceste standarde au rolul de a dirija cadrul procedural, fără în schimb să prescrie o metodă fixă de evaluare. În plus faţă de aceste aspecte, evaluarea ciclului de viaţă a proceselor ce utilizează resurse regenerabile şi a produselor provenite din acestea trebuie să fie făcută după metode care au necesităţi speciale. Pe de altă parte multe materii prime industriale sunt fie produse secundare, fie surplus al unor activităţi din agricultură, care în urma prelucrării conduc la produse cu valoare sporită. În aceste cazuri, se ridică problema generală a alocării presiunii sectorului agricol care poate influenţa considerabil rezultatul oricărei evaluări. În unele cazuri materia primă este provenită din fluxuri ce sunt considerate deşeuri, ceea ce face evaluarea mult mai complicată.

Pe de altă parte orice evaluare a sustenabilităţii unor procese care conduc la acelaşi sortiment de bunuri, pornind de la materii prime diferite trebuie să ia in considerare impacturi diferite pentru producerea materiilor prime. Sistemele de producere a materiilor prime trebuie evaluate din punctul de vedere al diferenţelor dintre resursele regenerabile şi cele epuizabile. Acest lucru depăşeşte capacităţile normale de instrumentelor normale şi descriptive de evaluare a ciclului de viaţă şi conduce la necesitatea unor metode care să tină cont de impactul cumulate pentru a realiza o evaluare cat mai reală.

Studiul de caz prezentat în lucrarea de faţă descrie modul de evaluare a ciclului de viaţă al producţiei de biodiesel din uleiuri vegetale şi grăsimi animale uzate. Pe de altă parte sunt arătate dificultăţile care apar în cazul ECV al produselor provenite din materii considerate deşeuri sau din produse secundare. O altă problemă este aceea a indicelui de sustenabilitate a procesului (ISP), care se pare este o metodologie convenabilă de evaluare a implicaţiilor tehnologice şi ecologice ale rezultatelor unui proces pentru a ajuta inginerii in evaluări, datele obţinute fiind utile în dezvoltarea şi optimizarea proceselor.

2. Studiu de caz biodiesel produs din grăsimi animale şi ulei vegetal uzat

2.1. Definirea scopului şi a limitelor studiului

Principalul scop al acestui studiu ECV este evaluarea impactului ecologic generat al biodieselului de fabricat din grăsimi animale şi ulei vegetal uzat în comparaţie cu combustibilul diesel – motorina convenţională, provenită din prelucrarea petrolului fosil. Acest studiu de caz este parte componentă a unui proiect mai general, ai cărui beneficiari sunt pe de o parte un contractor din domeniul inginerie şi pe de cealaltă o fabrică particulară din Marea Britanie. Studiul s-a desfăşurat conform procedurii EN ISO 14040 şi Guinèe care descrie principiile şi etapele de realizare, desfăşurare şi raportare a studiilor de tip ECV.

Funcţia produselor biodiesel obţinut din grăsimi animale şi biodiesel obţinut din uleiuri vegetale uzate este de a servi drept combustibil pentru motoarele diesel ale vehiculelor. Unitatea funcţională pentru cuantificarea acestei funcţii energia rezultată din combustie a biodieselului: Fluxul de referinţă este 1 MJ de energie obţinută prin combustie raportată la cantitatea utilizată de combustibil. Acest studiu ECV ia in considerare toate etapele începând cu obţinerea materiei prime precum şi până la utilizarea finală ca şi combustibil pentru motoarele diesel. Producţia de materie primă, a materialelor auxiliare şi energia consumată, deşeurile şi emisiile de gaze sau evacuările lichide, precum şi tratarea sau epurarea acestora sunt incluse de asemenea. Producerea şi operarea infrastructurii necesare pentru fabricarea produselor menţionate nu au fost luate în considerare deoarece acestea sunt fie lipsite de influenţă asupra rezultatelor finale, fie influenţa acestora este prea mică (vezi figura 1).