Evoluția consumului cărnii de pasăre și tehnologia de creștere a acestora

Introducere

Cerinţele din ce în ce mai mari ale oamenilor pentru hrană, determinate de explozia demografică din ultimele decenii, au făcut ca zootehnia să devină o preocupare inginerească de vârf, fiind capabilă să răspundă cu promptitudine necesităţilor existenţiale ale locuitorilor acestei planete.

Unul dintre cei mai importanţi indicatori care reflectă nivelul de trai al populaţiei este alimentaţia, acesta fiind un factor sugestiv. Din acest motiv, obţinerea produselor alimentare de origine animală devine o necesitate principală, având în vedere faptul că substanţele nutritive pe care acestea le conţin, in special proteinele, au o valoare biologică net superioară faţă de produsele de origine vegetală.

Creşterea păsărilor domestice reprezintă o indeletnicire străveche a popoarelor de pretutindeni, reprezentând până nu de mult apanajul idilic al gospodăriilor; cunoscând in ultimele decenii o evoluţie fără precedent, situându-se la ora actuală printre cele mai dezvoltate ramuri ale zootehniei.

Avicultura este o activitate dificilă, având ca argument numărul mare de specii, rase, varietăţii, linii şi hibrizi cu care se ocupă, fiecare având particularităţi de exterior, biologico-productive, precum şi de creştere şi întreţinere specifice. La acestea se mai adaugă caracterul complex al producţiilor obţinute, modul de reproducţie caracteristic, întreaga dezvoltare embrionară desfăşurându-se in afara organismului matern, fiind sub conducerea nemijlocită a omului, precum şi paleta largă a tehnologiilor de creştere şi exploatare aplicate.

Avicultura contemporană este o adevarată industrie unde se aplică tehnologii intensive cu caracter permanent şi industrial, acest tip de exploataţii fiind preferat in dauna sistemelor tradiţionale care sunt ineficiente economic şi cu caracter sezonier.

De-a lungul anilor, au fost create linii de păsări, atent selecţionate şi ameliorate pentru producţia de carne sau pentru producţia de ouă, dar şi hibrizi realizaţi prin încrucişarea unor linii valoroase, care împreună cu aplicarea tehnologiilor de creştere şi exploatare cu caracter industrial au condus la sporirea efectivelor de păsări şi la obţinerea unor producţii incredibile.

Performanţele productive realizate de aceşti hibrizi pe unitatea de greutate vie, prolificitatea şi precocitatea acestora, la care se adaugă calităţile nutritive ale ouălor şi cărnii, capacitatea mare de conversie a furajelor în produse alimentare specifice, marea lor capacitate de adaptare la condiţiile de mediu sau tehnologii de creştere şi exploatare, precum şi productivitatea deosebit de ridicată a muncii, au conferit aviculturii o pondere însemnată în contextul eforturilor făcute pe plan mondial pentru eliminarea “foamei de proteină” din lume. În acest context amintim aportul deosebit de important al aviculturii în producerea de proteină animală, subliniind faptul că din acest sector se furnizează anual peste 18 milioane de tone de proteină, ouăle şi carnea reprezentând aproximativ 17% din necesarul total al acesteia.

Referitor la cerinţele de proteină pentru populaţia umană, putem afirma că ele au sporit considerabil de-a lungul timpului, datorită exploziei demografice care a caracterizat secolul trecut, proces previzibil a se manifesta şi în viitorul apropiat. Astfel, dacă în anul 1900 populaţia globului terestru era de cca. 1 miliard de locuitori, în prezent ea însumează aproximativ 6,1 miliarde, populaţie care necesită pentru hrană o cantitate anuală de cel puţin 115-120 milioane tone proteină animală. Trebuie însă reţinut că producţia de proteină a crescut în proporţii semnificativ mai reduse comparativ populaţiei, ceea ce a determinat ca omenirea să se confrunte cu o gravă penurie de proteină, existând pe glob milioane de oameni subnutriţi, dintre care zeci de mii mor zilnic prin inaniţie.

Pentru satisfacerea cerinţelor omului contemporan faţă de cantitatea şi calitatea proteinelor din hrana consumată, a înlăturării crizei existente, cu deosebire din zonele geografice mai puţin dezvoltate economic, trebuiesc făcute eforturi susţinute atât cu privire la sporirea producţiilor agricole şi zootehnice, cât şi pe linia descoperirii şi valorificării unor noi surse de proteină. Totodată se impune o şi mai eficientă preocupare a organismelor politice internaţionale pentru repartizarea mai echitabilă a resurselor alimentare mondiale existente.

Importanţa creşterii păsărilor rezidă şi din valoarea nutriţională superioară a produselor pe care le realizează: oul de pasăre este considerat un aliment complet datorită substanţelor nutritive pe care le înglobează, singur putând asigura necesităţile vitale ale embrionului în dezvoltarea sa până la ecloziune, iar carnea de pasăre, este mult solicitată de consumatori pentru însuşirile ei gustative şi dietetice, conţinutul mai bogat în proteine şi mai sărac în lipide, digestibilitatea mai ridicată şi nu în ultimul rând pentru preţul mai redus cu care se procură de pe piaţă, comparativ cu al cărnii produse de alte animale de fermă.

Notabil este şi faptul că proteinele din ou sunt apreciate ca „proteine etalon”, ele conţinând toţi aminoacizii esenţiali necesari vieţii, în cele mai potrivite proporţii şi fără factori limitativi, având o valoare biologică nutriţională superioară altor produse alimentare şi anume: 94 – 97 % faţă de 82 % la lapte, de 74 % la carne, de 62 % la cereale şi de 60 % la leguminoase (Segal, R. şi col., 1983). Ouăle de găină au cel mai scăzut conţinut în colesterol comparativ cu ouăle altor specii de păsări: de exemplu, faţă de ouăle de găină, conţinutul în colesterol exprimat în g/gălbenuş este mai mare cu 6 % la ouăle de prepeliţă, cu 28 % la ouăle de raţă şi cu 70 % la ouăle de porumbel. Tot în scop alimentar sunt utilizate ficatul gras şi grăsimea de pasăre, produse de palmipede, ficatul gras fiind considerat cel mai scump dintre produsele alimentare realizate de păsări.

PARTEA a I-a

ASPECTE ACTUALE ŞI DE PERSPECTIVĂ ÎN PRODUCŢIA ŞI CONSUMUL DE CARNE DE PASĂRE

CAPITOLUL 1

SITUAŢIA EVOLUTIVĂ A PRODUCŢIEI ŞI CONSUMULUI

DE CARNE DE PASĂRE

1.1. EVOLUŢIA PRODUCŢIEI DE CARNE DE PASĂRE

Avicultura ultimelor decenii poartă indiscutabil amprenta introducerii şi dezvoltării tehnologiilor intensive de creştere şi exploatare a păsărilor, în majoritatea ţărilor şi regiunilor geografice ale globului terestru. Renunţându-se treptat la sistemele tradiţionale gospodăreşti, neeficiente din punct de vedere economic şi cu caracter sezonier, avicultura zilelor noastre a suferit modificări radicale. Ea a devenit o ramură industrială, cu tendinţa de a se concentra în sisteme de producţie integrate, de mare capacitate, ce permit o mai bună organizare a producţiei, un transfer mai rapid al noutăţilor tehnologice şi practicarea unor tipuri de relaţii şi de afaceri moderne. Totodată sistemele integrate permit realizarea unor costuri de producţie avantajoase şi benefice, în condiţiile existenţei unei competiţii tot mai puternice între producătorii avicoli şi a unei pieţe de desfacere tot mai sofisticate.