SC Ilvas SA

Introducere

Merceologia studiază produsele multilateral: structura, compoziţia şi proprietăţile care le determină calitatea; factorii formării calităţii (proiectul produsului; materia primă; tehnologia producerii sau obţinerii, cultivării; ambalajul); gama sortimentală; modul de apreciere şi menţinere a calităţii în sferele circulaţiei şi consumului; protecţia mediului şi a consumatorului, şi sub diferite aspecte, atât din punct de vedere tehnic, cât şi din punct de vedere economic şi social, toate acestea constituindu-se în domenii şi funcţii (tehnică, economică şi socială) inseparabile, aflate într-o strânsă interdepedenţă în toate verigile (sferele) circuitului lor tehnic: proiectare – producere – circulaţie – consumare – mediul ambiant.

Cercetările merceologice sunt efectuate utilizând un ansamblu de metodologii, metode (generale: inductivă, deductivă, analiza şi sinteza, matematice, statistice; clasice: observaţia, psihosenzoriale, analiza structurii şi compoziţiei, analiza funcţională, analiza comparativă, experimentale, economice, combinate; moderne: analiza valorii, analiza morfologică, tipologia, modelarea, metoda Brainstorming), mijloace şi procedee, inclusiv din alte domenii ale ştiinţei, având concepţia, potrivit căreia, produsele sunt considerate ca un sistem de structuri şi funcţii, care participă în proporţii diferite la stabilirea nivelului calitativ la un moment dat.

Merceologia produselor alimentare ţine de domeniul ştiinţei merceologice, se ocupă cu studiul mărfurilor alimentare ca valori de întrebuinţare (de consum) şi a factorilor care le condiţionează gradul de utilitate, cu cercetările tehnico-economice a produselor alimentare într-o concepţie integratoare a utilităţii, a calităţii lor raportată la necesitate şi eficienţa economico-socială.

O industrie alimentară competitivă care funcţionează bine a fost o condiţie esenţială pentru aderarea la Uniunea Europeană. Privatizarea sectorului alimentar românesc aproape că s-a încheiat, dar se mai resimte încă o prezenţă puternică a statului în unele subsectoare. Progresul înregistrat de privatizare e posibil să fi contribuit la creşterea producţiei şi a productivităţii în industria alimentară, începând cu anul 1990.

Privind cu multi ani in urma, pe piata laptelui din Romania existau in principal nume de import, dintre care Parmalat era cel mai cunoscut. La nivel national, doar Brenac reusise, cu lapte ambalat, sa patrunda destul de stabil pe piata. Toate insa pana la lansarea LaDorna, care a cucerit puternic piata cu laptele pasterurizat, devenind in scurt timp nu doar lider de piata pe segmentul sau, dar si un brand foarte puternic, fapt ce i-a permis sa lanseze si alte produse - branza topita, cascaval si nu numai. In urma analizei evolutiei pietei specifice in ultimii ani, s-a ajuns la constatarea ca 2004-2006 au insemnat anii in care piata laptelui s-a diversificat si a crescut foarte mult A crescut mult concurenta, dar si consumul. In aceste conditii, piata laptelui a ajuns la cote importante si, gratie promovarii in parte a fiecarui brand, este de asteptat ca piata sa creasca tot mai mult. Evident, orice marca ce mai doreste sa se lanseze in Romania la nivel national trebuie sa constientizeze ca lupta a devenit mai dificila, iar marcile deja existente incearca acum chiar sa-si pastreze consumatorii.