Normativitatea activităților didactice

Delimitări conceptuale

Din perspectivă acţională, educaţia reprezintă un demers intenţionat, proiectat şi dirijat în vederea realizării unor finalităţi bine precizate. Caracterul său teleologic rezultă şi din corelarea acţiunilor de predare – învăţare cu o serie de legităţi, norme şi reguli care alcătuiesc normativitatea specifică procesului de învăţământ.

Unul dintre cei mai importanți teoretiecieni din domeniul pedagogiei, Constantin Cucoş realizează distincţia între:

a) normativitatea instituţională, asigurată prin cadrul legislativ existent la un moment dat şi care ţine mai mult de factorul politic;

b) normativitatea funcţională, de ordin didactic, deontologic, praxiologic care ţine de competenţa cu care cadrele didactice proiectează şi realizează activitatea în conformitate cu aceste norme, reguli.

Principiile didactice sunt norme orientative, teze generale pe care se întemeiază organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ în vederea atingerii obiectivelor propuse.

În raport cu alte categorii pedagogice, principiile sunt mai aproape de legi deoarece exprimă relaţii esenţiale, generale, necesare existente în cadrul procesului de învăţământ. Ele au fost elaborate pe baza unei practici îndelungate şi se aplică pe o arie extinsă de acţiuni. „Principiile nu se identifică cu legile, dar ele exprimă existenţa acestora, având rolul de a orienta şi regla activitatea de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ” .

În literatura pedagogică românească au fost evidenţiate mai multe „trăsături”, „caracteristici” ale principiilor didactice şi au fost identificate funcţiile pe care acestea le îndeplinesc.

Principiile didactice au un caracter general, sistemic, dinamic (deschis), procedural.

a) Caracterul general este dat de faptul că principiile vizează întregul proces de învăţământ (toate componentele sale funcţionale), toate disciplinele şcolare, indiferent de nivelul de şcolarizare.

b) Caracterul sistemic rezultă din „întrepătrunderea” şi condiţionarea lor reciprocă, din necesitatea respectării lor în ansamblu şi în interdependenţă unele cu altele. Totodată, principiile didactice „se conexează” cu toate componentele demersului didactic – cu obiectivele, conţinuturile, cu strategiile de predare – învăţare – evaluare, cu formele de organizare a activităţii. Ele trebuie considerate ca un tot unitar, încălcarea uneia dintre ele putând conduce la anularea efectului pozitiv al celorlalte.

c) Caracterul dinamic este dat de evoluţia pe care au înregistrat-o aceste principii ca urmare a progreselor obţinute în domeniul psihologiei, pedagogiei, al redefinirii finalităţilor şi restructurării conţinuturilor educaţionale, a promovării noilor paradigme ale predării – învăţării ş.a. Caracterul „deschis” se concretizează în multiplicarea sau restructurarea lor, principiile cunoscând variaţii de la un autor la altul. Astfel, de-a lungul vremii, unele principii s-au dezvoltat, s-au diferenţiat în noi cerinţe, altele şi-au schimbat modul de interpretare, au apărut noi principii.

d) Caracterul normativ / procedural. Normativitatea didactică îndeplineşte o funcţie imperativă („trebuie” / „nu trebuie”), prescriind reguli care orientează, stimulează, reglează acţiunea, indicând „cum să acţionăm” pentru a imprima eficienţă pedagogică fiecărei acţiuni realizate. Prin urmare, normativitatea are o valoare procedurală, deoarece „ghidează” atât comportamentul educatorului cât şi pe cel al elevului, condiţionând eficienţa şi nivelul performanţelorşcolare.