Modalități de Evaluare în Activitatea Didactică

IDEEA DIDACTICĂ : MODALITĂȚI DE EVALUARE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică Suceava

Specializarea Administrarea Afacerilor

REZUMAT

Metodele de evaluare reprezintă modalităţile sau tipurile specifice de integrare a operaţiilor de masurare-apreciere-decizie în activitatea didactică educativă, integrare realizabilă la diferite intervale de timp şi în sensul îndeplinirii unei funcţii pedagogice specifice.

În teoria şi practică educaţională se disting trei metode de evaluare :

• evaluarea iniţială/predictivă propune operaţiile de masurare-apreciere-decizie la începutul activităţii de instruire, în vederea cunoaşterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de elevi/elevului;

• evaluarea continuă /formativă propune operaţiile de masurare-apreciere-decizie pe tot parcursul activităţii de instruire/educaţie;

• evaluarea sumativă/finală propune operaţiile de masurare-apreciere-decizie în timpul sau la sfârşitul unei activităţi didactice educative în vederea cunoaşterii nivelului real de stăpânire a materiei după parcurgerea anumitor perioade şi secvenţe de instruire, conform obiectivelor programelor şcolare adaptate de profesor la condiţiile concrete ale clasei de elevi. Acest tip de evaluare îndeplineşte o funcţie pedagogică prioritar cumulativă, cu resurse formative limitate la momentul desfăşurării activităţii didactice.

În literatura de specialitate există diferite forme de evaluare, clasificări ale acestora realizate în funcţie de criterii specifice. Doua dintre aceste forme sunt: evaluare empirică (subiectivă) şi evaluare obiectivă. Primul tip de evaluare depinde de dispoziţia pe care o are cadrul didactic sau elevul/ studentul iar al doilea presupune o raportare a comportamentului elevilor/ studenţilor la o serie de aspecte legate de performanţă şi competenţă.

Cuvinte-cheie: pedagogie, evaluare, metode, didactic, educaţie, strategie, instruire, strategie de evaluare, metodă de evaluare, tehnică de evaluare, instrument de evaluare

INTRODUCERE

Ioan Jinga: „barometrul” prin care este indicată în orice moment starea pregătirii şcolarilor, succesele şi eşecurile, nivelul performanţelor în raport cu cele proiectate prin curriculum, totodată autorul Steliana Toma spune ca este un proces de măsurare şi apreciere a valorii rezultatelor sistemului de învăţământ sau a unei părţi a acestuia, a eficienţei resurselor, condiţiilor, strategiilor folosite prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării unei decizii de îmbunătăţire şi perfecţionare.

Evaluarea didactică este o formă extinsă a verificării şi se realizează în mod etapizat, pe parcursul mai multor activităţi şcolare, la capătul cărora, cadrul didactic poate să aprecieze nivelul de pregătire pe care îl are elevul în acel moment de timp. Evaluarea, înţeleasă ca o componentă a procesului de învăţământ, are o dimensiune binivelară, în sensul că, pe de o parte, reprezintă pentru elev un mijloc prin care este apreciat, iar pe de altă parte, constituie pentru cadrul didactic un algoritm didactic de apreciere. Prin urmare, evaluarea şcolară reprezintă procesul prin care se măsoară şi apreciază produsul acţiunii didactice.

Un aspect relevant în procesul evaluării este acela care are în vedere relaţia dintre aprecierea unei singure persoane (aprecierea individuală) şi aprecierea grupului. Aici apare un paradox educaţional care se raportează la finalitatea activităţilor derulate. Acest paradox constă în faptul că, uneori în sistemul preuniversitar, la clasele aflate în ultimul an de învăţământ sau înainte de schimbarea unui ciclu şcolar, se utilizează în cadrul aşa-numitelor metode moderne de predare - învăţare acelea care au în vedere activităţi educaţionale care se derulează la nivel de grup. Mai mult, în cazul în care aceste activităţi se încadrează în aria disciplinelor care au relevanţă şi finalitate într-un examen final (bacalaureat, capacitate etc.), atunci paradoxul este mai mult decât evident în ceea ce priveşte procesul didactic. Desigur, nu trebuie să se minimizeze importanţa metodelor moderne de predare - învăţare, dar nici nu trebuie să se exagereze în ceea ce priveşte aplicarea lor într-un astfel de demers.

Evaluarea este o acţiune demcunoaşterem(specifică) a unor fenomene sub raportul însuşirilor acestora, a stării şi funcţionalităţii unui sistem, a rezultatelor unei activităţi. Prin urmare, obiectul ei poate fi un fenomen, o persoană (elev, profesor), o activitate sau rezultatele acesteia, o instituţie, sistemul şcolar în ansamblu ş.a. Actul evaluativ vizează ameliorarea stării fenomenelor evaluate, fiind realizat în perspectiva luării unor decizii în acest sens.

În legătură cu funcţia de ameliorare a fenomenului supus măsurării, evaluarea comportă un proces de colectare a datelor necesare fundamentării deciziilor ce urmează să fie adoptate în scopul îmbunătăţirii rezultatelor şi a activităţii considerate. Problema nu constă în a hotărî dacă este util ori nu să se evalueze, ci în a stabili pentru ce fel de decizii trebuie realizată o evaluare. Din aceasta decurge cerinţa de a se asigura concordanţa deplină între decizia care urmează să fie adoptată şi datele furnizate de acţiunile evaluative.

De aceea, orice demers evaluativ face necesar să fie precizat:

- ce urmează să fie evaluat (obiectul evaluării);

- natura şi obiectul deciziei avute în vedere;

- tipul de date ce trebuie obţinute.

În sens larg, evaluarea este acea activitate prin care sunt colectate, prelucrate şi interpretate informaţii privind starea şi funcţionarea unui sistem, a rezultatelor pe care le obţine, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor criterii, standarde şi prin care este influenţată evoluţia sistemului.

1. Modalități de evaluare în activitatea didactică

Modalităţile de evaluare sunt acele modele sau tipurile specifice de integrare a operaţiilor de masurare-apreciere-decizie în activitatea didactică educativă, integrare realizabilă la diferite intervale de timp şi în sensul îndeplinirii unei funcţii pedagogice specifice. În procesul didactic evaluarea didactică (înţeleasă ca proces de măsurare şi aprciere) furnizează informaţii utile în ceea ce priveşte actul de învăţare-predare. Analiza etimologică a termenului evaluare arată că acesta provine din latinescul evalesco, evalescere, evaliu care ar desemna a dobândi forţă, a se dezvolta, a valora. Prin urmare, evaluarea reprezintă ansamblul acelor activităţi didactice prin intermediul cărora se stochează, organizează şi interpretează cunosţinţele obţinute cu ajutorul unor instrumente de evaluare.

În contextul noilor paradigme educaţionale, în literatura de specialitate şi în practica propriu-zisă se pune tot mai mult accent pe evaluarea didactică interactivă, care într-un învăţământ modern şi performant devine absolut obligatorie şi, care cunoaşte în acelaşi timp” valenţe formative şi formatoare”. O astfel de evaluare se distinge de cea tradiţională prin faptul că se bazează pe metode interactive specifice noii educaţii. Cu toate acestea, această perspectivă, deşi pune accent pe elementul de noutate nu trebuie să ducă la o renunţare completă a evaluării tradiţionale.

În teoria şi practica educaţională se disting trei modalități de evaluare :

• evaluarea iniţială/predictivă ;

• evaluarea continuă /formativă ;

• evaluarea sumativă/finală.