Planificarea la nivelul instituției sportive

Introducere

Actualitatea şi importanţa temei studiate. Cel mai mare “duşman” al unei instituţii sportive astăzi nu este o altă organizaţie sportivă, nici o altă ramură sportivă, nici mediul social, nici sportivii, nici chiar criticii sau oponenţii ei: inamicul numărul unu este structura organizaţională şi instituţia sportivă însăşi. Datorită inerţiei lor, instituţiile sportive riscă să-şi piardă membrii în favoarea unor pro-motori care sunt dispuşi să le ofere oportunităţi mai bune printr-o structură de marketing solidă. Astăzi, oamenii au nevoie de trei condiţii de bază pentru a practica un sport şi a lua parte la competiţii sportive: sprijinul material (oportunităţi şi infrastructură), sprijinul organizaţional (planificarea şi programarea) şi administrarea profesionistă (informaţia din cadrul organizaţiei şi un proces managerial foarte bine pus la punct).

Inerţia în combinaţie cu lipsa structurii organizaţionale, a unei planificări la nivel de instituţie, absenţa procedurilor administrative, incapacitatea managerilor, nu numai că vor distruge instituţia, dar şi mişcarea sportivă în forma cunoscută astăzi. Din aceste motive, se caută forţele de acţiune cele mai adecvate pentru a evita aceste situaţii.

Obiectul studiului constă în studiul managementului instituţiilor sportive şi a planificării în cadrul acesteia.

Scopul constă în:

- analiza şi sinteza literaturii ştiinţifice cu privire la managementul instituţiilor sportive;

- o trecere în revistă a funcţiilor şi tipurilor de planificare în cadrul instituţiei sportive;

- studierea strategiilor şi funcţiilor de organizare şi planificare în cadrul instituţiei sportive etc.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. În procesul cercetărilor au fost utilizate teze ştiinţifice şi concluzii cuprinse în diverse lucrări de specialitate. Astfel, un interes deosebit au prezentat lucrările următorilor autori: Budevici L., Budevici A., Ionescu Gh., Voicu S. Fl., Nagel A. şi alţi autori.

Sumarul compartimentelor lucrării. Referatul este structurat în funcţie de scopul cercetării şi obiectivele trasate şi cuprinde: introducere - care constituie o argumentare a actualităţii temei cercetate; două capitole - în care sunt examinate aspectele fundamentale ce ţin de dezvăluirea detaliată a scopului şi a obiectivelor enunţate în introducere; concluzii - care inserează ideile generalizatoare formulate ca rezultat al investigaţiilor desfăşurate; bibliografie, care inserează 4 surse şi care reprezintă suportul documentar şi doctrinar al tezei. Textul tezei este expus în limba română pe 10 pagini.

1. Funcţia şi tipurile de planificare în cadrul organizaţiei sportive

Managementul e procesul de atingere a obiectivelor organizaţionale, prin angajarea şi implicarea celor patru funcţii principale: planificarea, organizarea, leading-ul - antrenarea şi motivarea, controlul

În cadrul managementului activităţilor sportive se reliefează anumite trăsături specifice ale acestor funcţii:

- Activităţile desfăşurate ce alcătuiesc conţinutul lor sunt specifice, în ansamblul lor, numai managerilor, ele fiind elementul esenţial ce le diferenţiază de cadrele de execuţie.

- Funcţiile managementului se exercită în toate instituţiile de învăţământ sportiv, indiferent de dimensiunea lor si la toate nivelurile sportive din cadrul acestora, deci au caracter general.

- Funcţiile managementului activităţilor sportive au o pondere diferită pe scările ierarhice ale instituţiei, în sensul că la nivelul superior se realizează cu precădere prevederea şi organizarea, iar la nivelele inferioare, comandă şi coordonarea.

Funcţia de planificare: Cuprinde măsurile şi activităţile ce se întreprind în prezent pentru a avea rezultate în viitor. Se stabilesc condiţiile care vor forma cadrul obiectiv al desfăşurării activităţilor sportive viitoare, fixând sau cel puţin estimând mijloacele materiale şi financiare necesare. În raport cu realizarea obiectivelor propuse, se vor manifesta şi celelalte funcţii ale managementului. Realizarea prevederii se face în mod concret prin activitatea de planificare. A planifica înseamnă a decide strategia şi tactica dezvoltării pe o anumită perioadă, a stabili componentele de pregătire într-o anumită direcţie (campionat mondial, European etc.) a preciza în timp şi spaţiu sarcinile ce revin în mod concret diferiţilor factori tehnici, economici şi sociali.

Deosebim;

1. Planificarea de perspectivă, denumită şi prognoză, care reprezintă evaluarea probabilă efectu-ată pe o bază de cercetări şi informaţii, a evoluţiei viitoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ a instituţiei sportive în ansamblu sau a unui domeniu de activitate (pregătire, performantă, competiţii, cantonamente etc.). Prognoza se bazează pe studii de ansamblu a domeniului utilizând metode şi tehnici specifici (analiza şi sinteza, anchete, modelarea, studii matematico-statistice)

2. Planificarea curentă, reprezintă stabilirea şi fundamentarea pe baza de studii analitice cu înalt grad de certitudine a obiectivelor şi sarcinilor, precum şi a resurselor alocate pe o perioadă determinată, care, în general, nu depăşeşte un an şi poate ajunge până la un nivel de planificare lunară. Planurile curente trebuie să fie obligatorii, fiind baza de asigurare a continuităţii proceselor pe traiectoriile stabilite pentru realizarea obiectivelor propuse.

Tehnologia didactica face inventarul tuturor mijloacelor de intervenţie cu care s-ar putea rezolva toate obiectivele instructiv-educative din lecţie sau antrenament şi constau în metode, mijloace, materiale didactice, principii, norme, legi, forme organizatorice de pregătire, forme de evaluare, relaţia profesor-elev etc.