Afilierea interumană

1.1. AFILIEREA SI ATRACTIA INTERUMANA – FUNCTII, MECANISME,

PARTICULARITATI

- Afilierea: De ce au oamenii nevoie de oameni ?

De fiecare data când vorbim despre singuratate, prietenie, iubire sau ura, vorbim de fapt

despre relatii interpersonale, interactiuni între doi sau mai multi oameni. Una dintre caracteristicile de baza ale societatii moderne este aceea ca, în majoritatea timpului pe care îl petrecem, suntem în interactiune cu cei din jurul nostru.

Spectrul interactiunilor este vast: discutam, lucram, cooperam, ne târguim, ascultam, competitionam, lupta chiar.

Specialistii în stiinte socio-umane si filosofii au demonstrat, cu mult timp în urma, faptul ca o serie de nevoi esentiale pentru fiinta umana (securitate, aprobare, iubire, putere asupra altora) sunt satisfacute în contextul interactiunii cu ceilalti. Respectul, prietenia, iubirea nu pot fi oferite decât de o alta persoana.

Adesea spunem ca o conversatie este un schimb de pareri, opinii sau idei. Interactiunile socio-umane presupun un schimb mult mai vast decât cel de idei; analizând interactiunile umane în termenii unui schimb, Harold Kelley, John Thibaut si George Homans – au dezvoltat teoria schimbului social (Homans, 1961; Kelley si Thibaut, 1978; Thibaut si Kelley, 1959).

Conform acestei teorii, orice activitate ce duce la gratificarea nevoilor unei persoane poate fi deschisa ca fiind recomepnsatoare. Costul angajarii într-o activitate depinde de gradul de efort, neplacerea si dificultatea pe care aceasta le presupune, precum si recompensele primite în cazul unor activitati ce sunt respinse pentru a participa la cea din prezent.

Teoria stipuleaza faptul ca indivizii opereaza cu stragegia urmatoare: minimalizarea costurilor si maximalizarea recompenselor.

Alti teoreticieni, cum ar fi Blau, 1964 si Foa & Foa, 1975, au largit aceasta teorie, conferindu-i noi valente.

Proportia costuri/recompense este diferita de la o interactiune la alta, de la un individ la altul. În baza acestor diferente, oamenii au expectatii diferite vis-a-vis de ceea ce urmeaza sa primeasca într-o relatie. Expectatiile depind în foarte mare masura de experienta avuta în relatiile cu ceilalti. Caracteristic unei persoane cu o imagine foarte crescuta de sine este faptul ca expectatiile acelei persoane sunt extrem de mari într-o relatie; indivizii cu o

Imagine de sine scazuta se vor astepta ca o relatie sa le ofere foarte putin sau chiar sa aiba pierderi de pe urma acesteia.

O alta functie a afilierii este cea care ne permite sa întelegem mai bine trairile, sentimentele, gândurile noastre, raportându-le la ceilalti. Descriind importanta procesului comparatiei sociale, Rollo May afirma: „fiecare individ îsi construieste propria realitate altfel decât spun si gândesc altii despre el”. Leon Festinger (1954) afirma faptul ca fiecare persoana simte nevoia sa se autoevalueze, sa-si evalueze abilitatile, ideile, atitudinile si trairile; în momentul în care mediul fizic nu poate constitui un reper, un standard, un punct de referinta pentru evaluarea sentimentelor sau credintelor unui individ, acesta se raporteaza la alti indivizi, mai exact la realitatea sociala.

„Esti prietenos ?” se întrebau Suls si Miller, 1977. Evident, nici un reper fizic nu ar putea evalua prietenia, de aceea e necesar sa te raportezi la ceilalti.

In mod cert, nu oricine poate constitui un standard valid pentru comparatie sociala. În general, ne comparam doar cu cei ce ne sunt similari în anumite privinte. De pilda, jucatorii amatori de tenis nu îsi compara abilitatile tehnice cu cei profesionisti. De aceea îsi aleg ca parteneri tot jucatori amatori sau ocazionali de tenis.