Clarviziunea

Introducere

Actualitatea temei. Oamenii de ştiinţă din domeniul psihologiei, ca şi omul comun de altfel, au constatat existenţa unor fenomene psihice mai puţin obişnuite, total diferite de cele comune. Aceste fenomene psihice au fost numite de unii autori parapsihologice.

Clarviziunea e o forma de percepţie extrasenzorială a unor indivizi umani de a resimţi vibraţiile lumii astrale, de a avea viziuni ale unor întâmplări petrecute la mare distanţă, o capacitate de a vedea mintal depăşind graniţele obişnuite ale timpului şi spaţiului. O confuzie relativ des întâlnită este cea dintre clarvăzător, profet sau ghicitor.

Clarviziunea este un simţ superior de percepere a lumilor, pe care oamenii îl pot dezvolta printr-o practică ritmică şi un exerciţiu perseverent, la fel cum masa musculară are nevoie de un antrenament pentru a creşte. Sunt şi oameni care se nasc într-o viaţă clarvăzători sau care în urma unor evenimente deosebite din biografia lor, dobândesc brusc acest simţ nou,aşa cum cineva în urma unei întâmplări asemănătoare îşi poate pierde sau recupera auzul sau văzut fizic. Când simţurile superioare apar fără să fie depus un efort constant printr-un eveniment biografic sau primite nativ, ştim că cel care le poate folosi a lucrat pentru ele într-o întrupare trecută. De regulă,asupra organelor de percepţie superioară trebuie să lucreze şi posesorii vederii native sau dobândite brusc.

Atât în clarviziune cât şi în artele divinatorii, mesajele primite sunt recepţionate sub formă de simboluri şi astfel mesajul trebuie căutat dincolo de reprezentările simbolistici.Specialiştii considera că există legături semnificative şi noncauzale între forţa simbolurilor şi tot ceea ce există şi se întâmplă, justificându-se astfel rata neaşteptat de mare a prezicerilor corecte.

Conţinutul şi structura de bază al lucrării. Problemele abordate în prezenta lucrare au deter-minat şi structura ei, care include: - introducere; două capitole (câte două paragrafe fiecare), concluzii şi referinţe bibliografice.

Scopul şi obiectivele propuse în lucrare se rezumă la:

• elucidarea noţiunilor clarviziunea, precogniţie, parapsihologie etc.;

• urmărirea evoluţiei clarviziunii din cele mai vechi timpuri şi până în prezent;

• reliefarea importanţei legăturii între clarviziune şi celelalte capacităţi paranormale;

• analiza felurilor de clarviziune;

• caracterizarea clarviziunii ca piaţă importantă cu profit pentru unii şarlatani;

Capitolul I

Clarviziunea şi felurile acesteia

1.1. Conceptul de clarviziune

Cunoaşterea lumilor inaccesibile simţurilor fizice a aparţinut în trecut – ca şi astăzi, unor oameni numiţi de tradiţia esoterică iniţiaţi. Nu există o definiţie clară a iniţiatului, însă ştim că acesta se face observat pe pământ prin calităţile sale interioare sau prin roadele faptelor sale, pornite din impulsuri primite direct din lumea spirituală. Iniţiatul este omul care poate sta între lumi şi poate acţiona din şi în acestea. Perceput de omul profan ca sfânt, mag, alchimist, vrăjitor sau ocultist, în funcţie de perioada istorică şi de spaţiul în care trăieşte, iniţiatul este un om care, înţelegând raporturile dintre lumea fizică şi lumile spirituale, înfăptuieşte în mod conştient voia Cerului. Puterea iniţiatului este recunoscută de toţi, însă originile ei nu sunt din lumea aceasta, căci forţa asupra elementelor provine din subordonarea lumilor inferioare unui lumi spirituale în care iniţiatul trăieşte conştient. Desigur, puterile paranormale nu aparţin numai iniţiatului, astfel încât nu îl putem recunoaşte pe acesta prin minunile pe care le poate înfăptui.Pentru că dezvoltarea corectă spiritual-sufletească presupune şi o schimbare morală fundamen-tală, iniţiatul se va feri să îşi folosească forţa interioară pentru fapte miraculoase care stârnesc valuri şi orgolii inutile. Puterile paranormale pot fi dezvoltate şi prin magie sau mijlocirea unor forţe amorale din lumea spirituală inferioară, de aceea trebuie să nu confundăm slujitorul binelui şi adevăratei lumi spirituale cu unii ocultişti care,din prea mult avânt luciferic şi lipsă de răbdare şi perseverenţă, îşi aban-donează spiritul unor practici nesănătoase şi potrivnice mersului evoluţiei. Iniţiatul poate fi recunoscut mai ales prin faptele sale în raport cu lumea din jur. Modestia, forţa şi strădania de a sluji binele sunt mai cu seamă caracteristici reale ale iniţiatului, decât minunile înfăptuite de el.

Iniţierea poate avea două izvoare,diferite la început,dar care slujesc mereu aceluiaşi Bine cosmic. Spiritele înalte care coboară în lumea pământului cu diverse misiuni vor fi iniţiaţi prin însăşi natura fiinţei lor eterne. Iniţierea are însă şi o a doua obârşie, pe care discipolul spiritual o cunoaşte. Drumul corect de dezvoltare interioară poate duce prin transformarea moral-spirituală la clarvedere şi apoi la iniţiere. Această ordine nu este obligatorie, însă, de obicei, clarvederea trebuie să premeargă iniţierii. Avem astfel o iniţiere pe care o dobândim prin strădanie şi muncă interioară într-o întrupare anume, de referinţă pentru existenţa noastră.

O definiţie exhaustivă a vederii spirituale nu se poate da. Clarviziunea este un simţ superior de percepere a lumilor, pe care oamenii îl pot dezvolta printr-o practică ritmică şi un exerciţiu perseve-rent, la fel cum masa musculară are nevoie de un antrenament pentru a creşte. Sunt şi oameni care se nasc într-o viaţă clarvăzători sau care în urma unor evenimente deosebite din biografia lor, dobândesc brusc acest simţ nou,aşa cum cineva în urma unei întâmplări asemănătoare îşi poate pierde sau recupera auzul sau văzut fizic. Când simţurile superioare apar fără să fie depus un efort constant printr-un eveni-ment biografic sau primite nativ, ştim că cel care le poate folosi a lucrat pentru ele într-o întrupare trecută. De regulă,asupra organelor de percepţie superioară trebuie să lucreze şi posesorii vederii native sau dobândite brusc.

Clarviziunea nu este ceva nou. O găsim încă din timpul scrierilor bizantine unde însemna“vedere în duh”. În trecut au fost nenumăraţi slujitori ai bisericii care au avut “vedere în duh” iar alţii sunt con-temporani cu noi. Clarvederea este în primul rând un har primit de la D-zeu şi cu care ori te naşti, ori îl primeşti în condiţii deosebite,în urma unei întâmplări,sau aşa cum spuneam,prin deschidere spirituală şi cunoaştere. Clarvederea,în care e inclus uneori şi clarauzul se poate manifesta la diferite nivele,în func-ţie de valoarea spirituală a clarvăzătorului. Cu ajutorul clarvederii se pot percepe lumile subtile, adică lumea eterică, astrală,mentală, cauzală. Clarvederea permite vederea aurelor,vederea trecutului şi a vii-torului,vederea fiinţelor din lumile paralele,şi multe altele.Cei care au ajuns la un grad înalt de evoluţie spirituală, datorită acestei puteri, trăiesc într-o lume mult mai vastă decât cea pe care o percepem noi.