Comportamentul Impulsiv

Data: 2 decembrie 2010

Clasa: a X-a „C”

Obiectul: dirigentia

Tema: Comportamentul impulsiv

Scopul lectiei: pregatirea minutioasa a elevilor privind dezvoltarea unui comportament prin crearea si exersarea unui mod individual specific de autoexprimare

Obiectiv fundamental : Integrarea abilitatilor de relationare in vederea dezvoltarii personale

Obiective operaţionale:

- sa defineasca notiunile de comportament si impulsiv

- sa identifice caracteristicile comportamentului impulsiv

- sa aplice principii de comunicare interpersonala pozitiva

- sa constientizeze aportul autocontrolului emotional

- sa identifie atitudinile/metodele care sa previna aparitia comportamentului impulsiv.

Tipul lectiei: lectie de predare-invatare.

STRATEGIA DIDACTICA

RESURSE PROCEDURALE:

- metode si procedee: conversatia, jocul de relaxare, dezbaterea, exercitiul

- forme de organizare: frontal, individual, grupuri de elevi

RESURSE MATERIALE: tabla, fise de lucru, carioci

- Stilul vizual de invatare: va fi favorizat de planse de prezentare

- Stilul auditiv de invatare: va fi favorizat prin: ascultarea colegilor cu care colaboreaza si interactioneaza si audierea celor ce prezinta rezultatele

- Stilul practic de invatare: va fi favorizat de transcrierea rezultatelor, completarea fiselor de lucru.

BIBLIOGRAFIE:

1. Hodos Claudia, Tudor Viorica, Paraschivoiu Cosmina, Viitorul incepe azi, Editura Magister, 2005

2. Noi repere privind activitatea educativa. Ghid metodologic, 2002

INTRODUCERE

Comportamentul impulsiv poate fi reprezentat ca un simt emoţional foarte reactiv; oamenii ce reactioneaza rapid sau actioneaza prin impuls, condusi de sentimente tranzitorii. Deci, este o trasatura de personalitate caracterizata prin inclinatia unui individ de a initia un comportament adecvat, fara chibzuire asupra consecintelor ulterioare a actiunilor lor, ce actioneaza sub impulsul de moment.

Eysenck mentioneaza impulsivitatea ca fiind legata de asumarea riscurilor, lipsa de planificare, si de constientizare a gindurilor persoanei.

Impulsivitatea sa dovedit a fi o componenta majoră a neuropsihiatriei diverselor afectiuni, cum ar fi ADHD , tulburari de abuz de substante si tulburarea bipolara.

Impulsivitate sa dovedit a avea o componenta genetica si poate fi mostenita. Ca model anormal de impulsivitate poate fi, de asemenea, o trasatura dobindita ca urmare a diferitelor boli neurodegenerative , leziuni cerebrale traumatice (TBI), encefalopatie hipoxic ischemica, hipoxie intrauterina ,bacteriene sau virale infectii sau neurotoxicitatea ca rezultat al expunerii chimice.Cortexul prefrontal si gyrus frontal drept inferior s-au dovedit a juca un rol important in controlul impulsurilor.

Ca trasatura de personalitate, impulsivitatea face parte din comportamentul normal, intrucit contribuie la functionarea adaptativa.

Studiile de cercetare psihologica recente au sugerat ca exista aspecte diferite ale impulsivitatii.

Unii cercetatori au propus un factor-model 3 in conformitate cu impulsivitatea: atentional ("Notiuni de baza ce denota plictisirea "), motor (" intrarea in actiune") si cognitiv (" incapacitatea de a planifica "). Teoriile recente au sugerat 5 aspecte separate ale impulsivitatii:

- urgente pozitive, tendinta de a actiona pripit in timp cete afli intr-o stare de spirit pozitiva.

- urgente negative; tendinta de a actiona pripit in timp ce te afli intr-o stare negativa.

- Lipsa de premeditare, incapacitatea de a anticipa consecintele viitoare ale actiunilor.

- Lipsa de perseverenta, incapacitatea de a urmari printr-o sarcina

- Experienta de sentimente pozitive fata de actiunile riscante.

Comportamentul impulsiv este descris ca o nevoie irezistibila de a comite un act absurd si antisocial. In cazurile acute, neurolepticele si spitalizarea cauta sa inhibe descarcarile pulsionale. In cazurile nepericuloase, psihoterapia poate reduce incarcaturile emotiona le prea intense.