Educația incluzivă - abordări teoretice și mecanisme de realizare

Introducere

Una din legităţile lumii contemporane este schimbarea continuă şi permanentă a educaţiei, care prevede democratizarea ,diversificarea, accesibilitatea, şi adaptibilitatea sistemelor de învăţămînt.Printre priorităţile politicilor educaţionale promovate pe plan internaţional şi susţinute în Republica Moldova se numără asigurarea accesului la educaţie de calitate pentru toţi copiii. În acest context ,educaţia incluzivă a devenit o prioritate în sistemele educaţionale şi în politicile sociale ale statelor democratice.

Incluziunea şcolară a copiilor cu dizabilităţi nu mai este o noutate pentru sistemul de învătămînt din Republica Moldova Totuşi nu se poate de afirma cu certitudine că s-au depăşit momentele dificile în această direcţie În prezent se lucrează asupra adoptării Concepţiei privind educaţia incluzivă ,în timp ce mulţi copii cu dizabilităţi au trecut deja prin şcoala primară şi sunt înscrişi în ciclul gimnazial.

Scopul major al prezentei lucrări este:

de a determina în ce mod s-a desfăşurat procesul de integrare şcolară a copiilor cu disabilităţi, importanţa unei instituţii alternative de zi pentru integrare şi care sunt atitudinile copiilor care învaţă în clase incluzive faţă de copii cu Cerinţe Educative Speciale.

Obiectul lucrării îl constituie procesul de integrare şcolară a copiilor cu disabilităţi.

Drept subiecţi au servit copiii cu deficienţe fizice integraţi în şcoală.

Obiectivele cercetării:

• Studierea aprofundată a teoriei şi practicii privind procesul de integrare şcolară a copiilor cu disabilităţi;

• Aprecierea procesului de integrare şcolară a copiilor cu disabilităţi;

• Studierea cadrului legislativ privind integrarea şcolară a copiilor cu disabilităţi şi implimentarea în practică;

• Efectuarea studiului situaţiei copiilor/tinerilor cu disabilităţi în Republica Moldova;

• Studierea şi determinarea alternativelor privind integrarea şcolară a copiilor cu disabilităţi;

• Aprecierea eficienţei formelor de integrare şcolară implimentate în practică;

Ipoteza: Integrarea este un proces foarte complicat şi sensibil. O integrare nepregătită compromite imaginea ei. De aceea presupunem că asigurarea unor rezultate optime de integrare şcolară a copiilor cu disabilităţi este posibilă dacă acest proces va include: elaborarea unor modalităţi practice privind integrarea şcolară a copiilor cu disabilităţi şi aprobarea ei la nivel legislativ ar contribui la ameliorarea dezvoltării şi integrării sociale a persoanelor cu disabilităţi.

Pentru realizarea scopului propus, lucrarea de faţă a fost structurată în două capitole, în care, într-o ordine logică şi consecutivă m-am străduit să reflect toate aspectele tematicii abordate, în vederea cărui fapt am analizat nu numai părerile autorilor autohtoni, ci şi români.

CAPITOLUL I : PROBLEME TEORETICO-METODOLOGICE ŞI TENDINŢE ACTUALE ALE INCLUZIUNII

1.1 Noţiuni, concepte de bază.

Teoria psihopedagogică actuală tinde să se depărteze de termenii care pot eticheta sau stigmatiza copiii cu diverse probleme de dezvoltare şi/sau învăţare. Cunoaşterea terminologiei este necesară pentru înţelegerea evoluţiei concepţiilor, cît şi pentru a se putea fundamenta satisfacerea cerinţelor speciale de educaţie, ca şi a altor drepturi umane.

Cerinţele educative speciale (CES) - desemnează necesităţile educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei şcolare, necesităţi care solicită o şcolarizare adaptată particularităţilor individuale şi/sau caracteristice unei deficienţe, precum şi o intervenţie specifică, prin reabilitare/recuperare corespunzătoare.

Cerinţe Educative Speciale exprimă o necesitate evidentă de a se acorda anumitor copii o atenţie şi o asistenţă educaţională suplimentară, fără de care nu se poate vorbi efectiv de egalizarea şanselor, de acces şi participare şcolară şi socială. Educaţia cerinţelor speciale se referă la adaptarea, completarea şi flexibilizarea educaţiei pentru anumiţi copii, în vederea egalizării şanselor de participare şi integrare.*

Educaţia pentru toţi (lansat în cadrul Conferinţei miniştrilor de la Jomtien, Tailanda) are în vedere nevoia de a se deschide structurile de educaţia pentru a sprijini toţi copiii. Şcolile pentru toţi sunt percepute ca şcoli ale comunităţii, deschise şi flexibile, democratice şi inovatoare. Se conduce după principiul că orice copil este o persoană care învaţă într-un anumit stil şi ritm şi deci poate avea nevoie de un sprijin diferit (Educaţia Incluzivă. Materiale de sprijin pentru manageri şi administrator).

Incluziune - copiii care sunt percepuţi ca fiind "diferiţi (altfel)" datorită deficienţii, originii etnice, limbii, sărăcieii. etc., sunt deseori excluşi din/sau marginalizaţi în societate şi în comunităţile locale. Includerea lor înseamnă schimbare de atitudini şi practici ale indivizilor, organizaţiilor şi asociaţiilor, astfel încât aceşti copii să poată participa şi contribui, deplin şi egal, la viaţa şi cultura comunităţii respective. O societate incluzivă este aceea în care diferenţa este respectată şi valorizată şi în care discriminarea şi prejudecăţile sunt combătute activ, prin politici şi practici adecvate.