Eșecul Școlar

1. Obiectiv

Prin studiul de faţă ne-am propus să identificăm formele şi cauzele producerii insuccesului şcolar. Astfel am aplicat un chestionar pe un numar de 20 de subiecţi aleşi în mod aleatoriu, 10 fete, respectiv 10 băieti cu vârste cuprinse între 15-16 ani. Apoi am aplicat un interviu pe 5 dintre subiecţi cu probleme mai grave la învăţătură.

Dupa interpretarea chestionarului şi al interviului s-a ajuns la concluzia că factorii care determină, într-o mai mare măsură, eşecul şcolar sunt de ordin psiho-pedagogic.

2. Introducere

2.1 Precizări conceptuale

Succesul şcolar se defineşte prin formarea la elevi , în concordanţă cu cerinţele programelor şcolare , a structurilor cognitive ( sisteme de cunoştinţe ) operaţionale (priceperi , capacităţi , abilităţi ) , psihomotrice ( deprinderi ) , afectiv – motivaţionale şi socio-morale ( atitudini , trăsături de voinţă şi de caracter )

Insuccesul şcolar se defineşte prin rămânerea în urmă la învăţătură a unor elevi , care nu reuşesc să obţină un randament şcolar la nivelul cerinţelor programelor şcolare El este premisa inadaptării la mediul socio-profesional , la nivelul cerinţelor acestuia

Reuşita şcolară reprezintă concordanţa dintre capacităţile , reuşitele, interesele , atitudinile şcolare ale elevilor şi nivelul cerinţelor şcolii, programelor şi finalităţilor propuse de acestea La polul opus , eşecul şcolar este definit ca fiind discrepanţa dintre exigenţele şcolare , posibilităţile şi rezultatele elevilor Implicaţiile eşecului şcolar sunt multiple , atât pe termen scurt şi mediu , dar mai ales pe termen lung Necesitatea diminuării fenomenului de eşec şcolar se impune din cel puţin patru puncte de vedere : economic , social , individual şi pedagogic.

2.2 Noţiunea de „eşesc şcolar”

Frecvenţa cu care se produce „eşecul şcolar” în mediile şcolare şi, mai ales, aspectul de fenomen cronicizat pe care el poate să-l dobândească adeseori ne determină să-l privim cu toată responsabilitatea. Un eşec şcolar cronicizat este periculos, deoarece el determină efecte negative atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi îi va ajunge să dezvolte o teamă faţă de eşec, căt şi în plan social, fiindcă un eşec şcolar permanentizat „stigmatizează”, induce o marginalizare socială a elevului în cauză (respectiv o limitare a dreptului elevului la o calificare profesională autentică şi la exercitarea unor roluri sociale apreciate şi recunoscute ca fiind valorizante pentru personalitate).

Dintre indicatorii care sunt utilizaţi, de obicei, pentru aprecierea existenţei unei situaţii stabilizate de eşec şcolar, menţionăm: abandonarea precoce a şcolii; decalaj între potenţialul personal şi rezultate; părăsirea şcolii fără o calificare; incapcitatea de a atinge obiectivele pedagogice; eşecul la examenele finale (sau de concurs); inadaptarea şcolară etc. Din simpla lecturare a acestor indicatori reiese faptul că există doua tipuri de eşec şcolar