Inhibiția proactivă

I.Cadrul teoretic

Activitatea psihica, ca mod de formare si dezvoltare a structurilor psihice, poate fi voluntara, involuntara, automatizata si creatoare.O mare parte a activitatilor umane revin actiunilor care prin adaptare si invatare, iar apoi prin repetare, devin elemente automatizate ale acestora.Ca elemente automatizate, deprinderile sunt moduri de actiune ce nu acopera insa intreaga sfera a activitatii, ci numai o parte a acesteia; deprinderile sunt implicate in cele mai complexe si variate forme de activitate umana, cum ar fi: vorbirea, scris-cititul, gandirea stiintifica, ocupatiile artistice, tehnice, sportive etc.

P.Popescu-Neveanu(1977) a stabilit cateva trasaturi definitorii ale deprinderilor:

- Se asociaza cu actiunea complexa;

- Apar ca rezultat al procesului de invatare;

- Se formeaza prin automatizarea deteminata de exercitiu;

- Se caracterizeaza prin prescurtare, schematizare si facilitare in exercitiu.

Formate prin exercitiu, efecte ale invatarii ,deprinderile determina achizitii ce au ca rezultat o modificare relativ stabila in desfasurarea comportamentului.Repetarea nu este suficienta pentru a putea vorbi despre o deprindere.Pe langa aceasta exersare e nevoie si de un anumit grad de maturizare a functiilor implicate in desfasurarea lor.Copilul de 2 ani nu isi poate forma deprinderea se a scrie,de a merge cu bicicleta sau de a tasta a computer.

Clasificarea deprinderilor:

Deprinderile pot fi clasificate dupa cateva criterii astfel:

- Dupa gradul de complexitate, se deosebesc deprinderi simple si deprinderi complexe;

- Dupa procesele psihice dominante in automatizare, deprinderile pot fi intelectuale si motrice – acestea din urma bine cunoscute si avute in vedere cand e vorba de exemplificari (conducerea auto, practicarea unor sporturi etc.);

- Dupa domeniul de activitate, se cunosc deprinderile de joc, de invatare, de munca ,de comportare, de integrare sociala si cooperare.

Efecte si momente ale invatarii,deprinderile se formeaza in timp,urmand mai multe faze:

- Faza prealabila in care subiectul obtine cunostintele necesare asupra actiunii, asupra obiectelor legate de ea, precum si asupra mijloacelor cu care se va realiza actiunea;

- Faza analitica in care se diseca elementele actiunii si se studiaza fiecare element in parte;

- Faza sintetica in care se contureaza ansamblul actiunii;

- Faza intaririi si automatizarii actiunii respective.

Relatiile deprinderi-memorie

Datorită memoriei invăţăm să mergem, să vorbim,sa scriem etc. Evoluţia actului de memorare este uşor de observat in cazul formării unor deprinderi motorii, ca de exemplu scrisul. Invăţarea scrisului incepe printr-o fază de familiarizare cu acţiunea. La inceput, elevul nu poate scrie litere intregi. El exersează trasarea unor linii, carlige şi ovale. După un timp mai indelungat, el trece la etapa a doua: organizarea deprinderii. Continuarea exerciţiilor duce la momentul automatizării. Automatizarea constă in aceea că scrisul nu mai solicită o atenţie concentrată asupra mişcărilor implicate de fiecare literă, ci doar o urmărire a scrisului in ansamblu său: centrii senzoriali kinestezici, inregistrand efectuarea unei mişcări, sunt legaţi direct de centrii motori ai mişcării următoare, pe care o declanşează astfel imediat. in cazul unei indelungi activităţi se ajunge la faza de perfecţionare.

Memoria de lunga durata cuprinde totalitatea informatiilor receptate, care pot fi pastrate ore, zile, ani si chiar intreaga viata.Se presupune ca are o capacitate nelimitata si fixeaza tot sau aproape tot ce ni se intampla: evenimentele zilnice, cunostintele din carti si reviste, din spectacole; de asemenea retine emotiile, sentimentele, visele, gandurile ... tot ceea ce traim; conserva atat evenimentele personale, cat si pe cele sociale, mentalitatea poporului, dar si a paturii sociale din care facem parte ; fixeaza toate schemele formate : deprinderile, priceperile.

Deprinderile odata dobandite contribuie la formarea unui suport in elaborarea altor modele, sau pot obstructiona, incomoda instalarea noilor modele.In primul caz se produce un transfer intre deprinderea deja constituita si cea care incepe sa se stabilizeze.In cel de-al doilea caz se produce interferenta(influenta inhibitiva reciproca).