Lipsa comunicării este principalul motiv care duce la destrămarea cuplului

Sunt tineri care privesc actul casatoriei ca un episod trecator in viata personala, care poate fi repetat ori de cate ori intrezaresti perspectiva unei noi ‘fericiri’. In acest caz, casatoria de azi este urmata de cea de maine, si asa mai departe.

Casatoria trebuie sa fie epilogul unei indelungate perioade de studiere reciproca si cunoastere adanca. Ea trebuie sa fie in acelasi timp prologul unei vieti noi, in care entuziasmul si forta unita a doi tineri creaza un mic univers nou, o colectivitate noua. Casatoria trebuie sa fie precedata de o profunda meditatie si de un serios examen la care sa fie supusi cei doi. In noua viata fiecare membru din cuplul familial trebuie sa stie precis ce poate astepta de la partenerul sau, ce trebuie sa-i ceara, sa-i pretinda si ce trebuie sa dea.

Pornind in viata noua, tinerii trebuie sa inteleaga faptul ca familia nu se decreteaza prin actul oficial mai mult sau mai putin solemn, al casatoriei, ci ea se faureste cu sacrificii cu efecte indelungate, cu griji si framantari. Bucuriile vietii, fericirea de a fi tata / mama sunt inegalabile, si cu atat mai savuroase cu cat mai mare a fost efortul de a le obtine.

Dragostea este necesara unei casatorii, ea insa nu este si suficienta. Dragostei trebuie sa i se suprapuna prietenia, sa i se subordoneze simtul tovarasesc, colaborarea si ajutorul reciproc, stima si increderea reciproca.

Inainte ca o ruptura profunda sa se produca intre cei doi, fiecare din ei trebuie sa aiba curajul sa spuna ce gandeste si ce doreste, cu toata sinceritatea, de la inceputul dezacordului survenit intre ei. O demnitate ‘jignita’ care se invaluie in tacere, o inchistare intr-o atitudine de personaj ,,neinteles si desconsiderat’’ formeaza cu timpul o prapastie intre doi oameni care se iubeau, se iubesc si poate s-ar fi iubit toata viata.

Cu toate acestea, exista din nefericire, cazuri de desfacere oficiala a casatoriei. In cele mai multe cazuri situatiile care duc in destramarea casniciilor in Romania au drept cauza infidelitatea, agresivitatea verbala, conflictele valorice. Femeile se plang frecvent de agresivitatea fizica si alcoolismul sotilor, iar barbatii invoca insatisfactia sexuala si lipsa de afectivitate.

Potrivit datelor Institutului National de Statistica, numai in luna August, prin hotarari judecatoresti definitive s-au pronuntat 3329 de divorturi, cu 909 cazuri mai multe decat in luna iulie. Totodata, fata de luna august a anului trecut, numarul de divorturi a crescut cu 1496 de cazuri. In paralel cu numarul tot mai ridicat de cupluri care decid sa se desparta, disparitia familiei clasice devine un fenomen tot mai extins, divortul fiind o problema centrala a patologiei familiei.

Aceste date statistice privind dinamica divorturilor in tara noastra ne prezinta un tablou ingrijorator, punandu-ne in evidenta un procent de divorturi mai mare raportat la numarul casatoriilor. Toate statisticile ne conduc la concluzia ca o buna bucata de timp in tara noastra, divorturile au fost acordate cu prea multa usurinta, mai ales ca un numar mare dintre ele a avut loc intre tinerii abia casatoriti. Divortul ar trebui sa fie o masura de ultima instanta care sa urmeze tuturor incercarilor de a ne salva familia.

Potrivit psihologilor din cadrul Centrului de Psihologie de Actiune si Pshihoterapie, problemele de cuplu deriva din doua mari cauze : externe (sociale) si interioare (psihologice) : nepotrivirea de caracter, incompatibilitatea modului de raportare la diferite valori, imposibilitatea de a stabili un punct de vedere comun in raport cu un anumit criteriu de referinta, infidelitatea partenerului, o boala indelungata care ar pretinde ingrijire permanenta si atentie neobosita din partea partenerului de casnicie, o absenta prelungita, pierderea unui copil sau a unicului copil. Uneori aceste traume pot aparea asemenea unui cataclism in isteria familiei –cum e pierderea copilului- de pe urma caruia nu se va mai putea redresa niciodata.