Maroc

INTRODUCERE

O origine arabă, africană şi mediteraneană, situată la confluenţa marilor civilizaţii ce s-au succedat şi întrepătruns cu repeziciune în lumea arabo-berberă a Maghrebului fiind o simbioză între măreţia trecutului şi imperativele prezentului. Marocul reprezintă o adiere precedent, străveche care a parcurs secole şi milenii, cea care oferă vizitatorului o imagine superbă al vestigiilor, iar picturile rupestre din regiunile presahariene sau Atlasul Mare, civilizaţia deşertului, reprezintă monumentele artei islamice în care rafinamentul se îmbină cu măreţia, arta şi folclorul cu originalitatea etalată în numeroase centre urbane şi rurale.

Printr-un paradox al naturii rar întâlnit, în aceeaşi zi se poate trece prin toate anotimpurile: amatorii sporturilor de iarnă pot schia pe pantele înzăpezite ale Atlasului, în timp ce iubitorii mării pot face baie în Atlantic, pe plajele Agadirului.

Cu litoral mediteranean şi atlantic, cu piscuri înzăpezite ale Atasului, creasta Rifului cu vestitele sale păduri de cedri, ineditul oazelor presahariene, varietatea florei şi faunei, pitorescul oraşelor prefigurează un atrăgător itinerar turistic ce oferă vizitatorului imagini sugestive asupra frumuseţii ţării, a transformărilor înnoitoare prin care trece Marocul.

I. Principalele caracteristici ale Marocului

1. Scurt istoric

Pe parcursul sec. V-II î.e.n. coloniile feniciene de pe litoralul Marocului parcurg în sfera de influență a Catarginei, ca și Regatul Mauretaniei creat de triburile berbere. În sec. al VIII-lea Marocul a fost cucerit de arabi, astfel devenind o parte a lumii islamice. Portughezii și spaniolii în sec. XV au ocupat temporar porturile Ceuta, Tanger, Melilla.

Moulay ar-Rasid, care a fost proclamat la FES, în 1666 sultan al Marocului, creează dinastia Alauita, ce domnește pînă în prezent. Pornind din jum. sec. XIX Marocul devine o țintă a tendințelor coloniale ale Franței, Spaniei, Marii Britanii și Germaniei. În 1912, Franța impune protectoratul său Marocului. Spania a ocupat regiunea Rif, iar Tangerul s–a remarcat oraș cu statut internațional. La data de 14 august în 1957, Marocul și-a redobîndit independența, odată cu decesul suveranului Mahommed V (1961), tronul a fost ocupat de fiul său Hassan II și astfel Marocul devine prin adoptarea constituției din 1962 o monarhie constituțională. Regele Marocului deţine controlul asupra puterii executive, inclusiv poate dizolva parlamentul cînd doreşte. Puterea executivă este exercitată de către guvern , de asemenea și de rege. Puterea legislativă este investită atît guvernului cît şi celor două Camere ale Parlamentulu: Adunarea Reprezentanţilor şi Adunarea Consilierilor. Regele de asemenea poate emite decrete numite dahir, care au puterea unei legi. Alegerile parlamentare s-au desfăşurat în Maroc la data de 7 septembrie 2007 şi au fost considerate de unii observatori neutri ca fiind libere şi corecte; deşi prezenţa la vot a fost estimată la 37%, cea mai mică din ultimele decenii. Capitala politică o constituie Rabat, iar cel mai mare oraş este Casablanca. Din istorie ne informăm cu datele privind faptul că berberii sunt locuitorii originali ai acestei tări. Cel mai recunoscut stat independent marocan a fost Regatul Berber de Mauretania condus de regele Bocchus I. Regatul Berber de Mauretania (acum nordul Marocului) evoluază din timpurile străvechi 110 î.Hr.

Arabii Umayyad au cucerit regiunea dată în secolul VII, procamînd limba lor, sistemul lor propriu de guvernare şi Islamul, la care mulţi dintre beriberi cu încetul s-au convertit, în special după ce arabii au evadat.

În era islamică primul stat marocan musulman, independent de Imperiul Arab a fost Regatul Nekor, un emirat în zona Rif. A fost fondat de un imigrant din Yemen Salih Iibn Mansur în anul 710.