Nevoia de a da sens vieții

Are viața omului vreun sens? Respectiv, are vreun rost, vreun scop sau menire? A căuta răspunsuri la asemenea întrebări este similar cu a căuta un punct de sprijin care să justifice demersurile omului, care să justifice, în ultimă instanță, însăși existența umană.

Sensul vieții este întrebarea cea mai importantă și esențială pentru fiecare ființă umană, deoarece se adresează sinelui interior profund. Ea provine din dorința fundamentală a unui om, pe care vrea să o îndeplinească. Toată lumea încearcă să satisfacă această dorință în moduri diferite, dar există doar un singur răspuns pentru toți la întrebare: "vrem să fim fericiți"

Omul în căutarea sensului vieții

La întrebarea „care este sensul vieții ?” atât teologia cât și știința și filosofia vine fiecare cu răspunsul ei. Totuși, în nevoia de cunoaștere continuă omenirea caută să pătrundă cât mai adânc în oceanul fără fund ce îl constituie sensul vieții. Începând cu mai marii filosofi ai lumii și terminând cu oamenii de rând, toți avem propriile păreri legate de sensul vietii.

„Sensul existenței reprezintă poate provocarea finală și motivul de disensiune între noi, și asta pentru că nu toți vedem în viață același sens.”

Un răspuns la problematica sensului vieții a fost dat de viziunea umanistă, care consideră că omul are un loc privilegiat în univers.

1.Umanismul clasic

a cultivat ideea unei rațiuni absolute și perfecte;

a cultivat ideea că viața omului are un sens: cunoașterea, fericirea, binele sau orientarea către Dumnezeu.

1.Noul umanism

are o viziune pesimistă asupra ființei umane;

este de părere că adevărul constă în contradicții;

neagă existența lui Dumnezeu;

nu susține predestinarea vieții;

consideră că omul inventează acțiuni, își creează valori, își propune idealuri și, prin toate acestea, el dă sens propriei vieți.

Filosofia și sensul vieții

Există mai multe concepții filosofice despre sensul vieții. Unele se referă la plăcere, altele la progres, altele la fericire, altele la cunoaștere. În general, natura umană și sensul existenței omului sub lupa filosofilor arată diferit față de natura umană și sensul existenței omului vazute prin ochii sfinților. Sfinții văd viața ca pe o etapă spre o altă lume, în timp ce filosofii, lipsiți fiind de darul Duhului Sfant, o văd mărginit, ca pe ceva care atunci când se termină nu mai există nimic.

Concepții filosofice:

Jean-Paul Sartre

Friedrich Nietzche

Leo Tolstoy

Sigmund Freud

Albery Camus

Viața nu are nici o semnificație, iar oamenii sunt condamnați la o inevitabilă dispariție.

Această poziție pesimistă a fost enunțată de autori precum Bertrand Russell și Arthur Schopenhauer, care au susținut chiar că întrebarea referitoare la semnificația vieții nu are nici un sens.

Viața nu are nici o semnificație, iar oamenii sunt

condamnați la o inevitabilă dispariție.

2. Viața nu are semnificație, dar oamenii sunt capabili

de a-și construi propriul sens.

Nietzsche poate fi considerat reprezentantul cel mai

semnificativ al acestei poziții, care a mai fost susținută și de alți filozofi

printre care Camus,Jean Paul Sartre, Simone de Boauvoir, precum și de

psihiatrul Erich Fromm.

Aceștia au susținut că oamenii trebuie să

găsească curajul de a face față acestui abis al lipsei de semnificație și

de a-și asuma responsabilitatea găsirii unui sens pentru a ieși din

acest haos.

3. Viața are semnificație cosmică, dar oamenii sunt

incapabili de a înțelege complexitățile acesteia.

Perspectiva aceasta este împărtășită de majoritatea religiilor,

printre autorii principali fiind Martin Buber, William James și Leo

Tolstoy.

În opinia acestora credința și revelația divină reprezintă

modalitățile prin care oamenii pot intra în relație cu sensul vieții.

4. Viața poate avea semnificație cosmică, iar oamenii printr-o căutare onestă și asiduă ar putea descoperi adevărurile vieții.

Aceasta a fost poziția susținută de Victor Frankl, care

considera că specificul naturii umane este acela de a căuta

semnificația propriei existențe.

Viktor Frankl, profesor și psihiatru, care a dezvoltat în mare parte conceptul de semnificație în viață în anul 1984. Frankl este supraviețuitor a 4 lagăre naziste și fondatorul logoterapiei, o abordare terapeutică în care se pune accent pe descoperirea de sens, pentru a trăi o viață plină de însemnătate.

Din cartea sa, “Omul în căutarea sensului vieții”, reiese faptul că sensul este un factor de reziliență în fața suferinței deoarece acesta a refuzat să creadă că toată suferința trăită în lagărele de concentrare este în zadar. El nu doar că a reușit să supraviețuiască, ci a reușit să dea sens existenței și suferinței sale.