Perioada Adolescenței

Caracteristici generale ale evoluţiei adolescentului

Perioada adolescenţei (14/15-18-25 ani) mai este denumită şi perioada şcolarului mare.

Dacă în pubertate se înregistrează un puseu de creştere, în perioada adolescenţei se produce o dezvoltare intensă în plan psihic şi se stabilizează structurile de personalitate. Pe planul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru şi spre adoptarea unei conformaţii apropiată de cea a adultului; în schimb în plan psihologic, transformările sunt extrem de rapide, spectaculoase.

Adolescenţa este apreciată în mod diferit de specialişti. Concret, este o etapă de „furtună şi stres” care după opinia renumitului psiholog american G. Stanley Hall semnifică o perpetuă oscilaţie între extreme, între exuberanţă şi apatie, cruzime şi sensibilitate, hărnicie şi lene. Din acest motiv, etapa a căpătat denumiri diferite: „criza juvenilă”, „criza de originalitate”, „vârsta dificilă”, „vârsta ingrată”, „vârsta dramei”, „vârsta marilor idealuri”, „vârsta de aur”, „vârsta integrării sociale”, „ulei fierbinte”.În felul acesta, adolescenţa este privită ca o interpretare a condiţionărilor multiple ce intervin în perioada respectivă a vieţii.

Mai cu seamă pentru prima parte a perioadei,adolescentul, în plan comportamental, oscilează între copilărie şi maturitate, visează şi este preocupat de viitor, trăieşte intens sentimental, dar este labil în relaţiile cu sexul opus, este dornic de a şti şi învăţa, dar efortul depus nu este prea constant, este nemulţumit de alţii, dar faţă de sine adoptă un uşor narcisism. Treptat, dezvoltarea psihică a intelectului îl maturizează îndeosebi sub raport social şi cultural, îl face să devină avid de cunoaştere şi de participare cu responsabilitate, în deplină cunoştinţă de cauză, la activităţi cu caracter social, se antrenează în elaborarea de lucrări originale în literatură, artă, ştiinţă, tehnică.

1. Dezvoltarea biologică şi restructurarea conduitelor

Transformările din planul fizic, deşi nu sunt spectaculoase, imprimă caracteristici, asemănătoare adultului. Astfel, unele măsurători pun în evidenţă faptul că între 14 şi 20 de ani creierul atinge aproximativ greutatea maximă şi se apropie de finalizare osificarea diferitelor părţi ale craniului. Dar procesul de osificare al scheletului se realizează şi se încheie între 20 şi 25 de ani ca ulterior, până la bătrâneţe, să se producă modificări în compoziţia chimică a ţesutului osos.

Concomitent, se dezvoltă volumul muşchilor şi se măreşte forţa musculară. O dezvoltare mai intensă se înregistrează, în începutul perioadei adolescenţei, la nivelul muşchilor mari ca apoi, întregul proces să se extindă şi la nivelul muşchilor mici, ceea ce influenţează perfecţionarea şi coordonarea mişcărilor fine. Pe la mijlocul perioadei, se constată şi o stabilizare relativă a creşterii adolescenţilor în înălţime şi în greutate, dar, frecvent, acest fenomen se corelează cu alimentaţia şi cu condiţiile de activitate. Prin unele măsurători, s-a pus în evidenţă o creştere în înălţime, între 20-30 cm, iar în greutate, 4-5 kg anual. În funcţie de maturizarea sexuală precoce, se produce şi o creştere statuară mai timpurie şi mai rapidă.

2. Dezvoltarea psihologica

În pubertate asistăm la o scădere a tuturor pragurilor senzoriale, ceea ce evocă creşterea sensibilităţii sale. În plus, se produce o erotizare a tuturor simţurilor.

Individul are o capacitate suplimentara in a percepe culorile (mai ales galben si albastru). Se dezvolta spiritul de observaţie, odată cu diversificarea consumurilor culturale. După Piaget, iluziile perceptive sunt încă prezente (de exemplu, la 12 ani-iluzia de greutate)

Se constata o capacitate mai buna de verbalizare a trăirilor sale.

În adolescenţă, erotizarea senzorială continuă şi apare în plus o intelectualizare a acestei dimensiuni. Se stabilizează câmpul vizual şi cromatic, individul dobândeşte o capacitate suplimentara în a denumi culorile. La fete apare şi o acuitate odorifică suplimentară, mai ales, faţă de parfumuri.

GANDIREA

In pubertate coexista doua stadii de evoluţie a intelectului:

- stadiul operaţiilor concrete(7-12 ani);

- stadiul operaţiilor formale, care debutează la 11/12 ani şi continuă dincolo de acest palier ontogenetic.

Prin operaţiile concrete (a acelor operaţii ce invocă obiecte reale) se realizează o grupare de gradul I.

În această perioadă individul sesizează că este vorba de aceeaşi cantitate de lichid, indiferent de forma vasului, în schimb, conservarea greutăţii şi a volumului se instalează mai târziu (de la 10 ani-greutatea si de 11/12 ani-volumul), ceea ce înseamnă că până la acest nivel, individul consideră că 1kg de fier este mai greu decât un 1kg de pene. Se produce, astfel spus, un decalaj orizontal (adică apare în cadrul aceleiaşi etape şi se referă la operaţii din aceeaşi categorie).

În subetapa operaţiilor formale (operaţii care apelează la propoziţii), gândirea intră pe un palier superior de dezvoltare. La acest nivel se realizează o grupare de gradul II, şi apare un defazaj vertical (ceea ce semnifică o reconstrucţie a tuturor structurilor).

Cat priveşte operativitatea gândirii, ea este de doua feluri:

- nespecifică(regula gândirii se aplică în orice situaţie

- specifică (regula gândirii este valabila doar al unele probleme).

In pubertate este prezentă îndeosebi operativitatea nespecifică (abstractizarea, sinteza, generalizare, analiza, comparaţie etc.), dar se schiţează şi operativitatea specifică (capacitatea de a utiliza algoritmi). Aşa cum am mai arătat, algoritmul este o suita de reguli, pe care trebuie sa le parcurgem, pentru a rezolva o problema. Adeseori, algoritmii se exprima in formule. Dintre cele tipuri posibile(de lucru, de identificare si de control), după cum menţionează L.N.Landa 1966), in pubertate sunt activi primii doi algoritmi.

Se formează judecăţi si raţionamente tot mai complexe, inclusiv de probabilitate. Conform scolii lui Piaget apare şi un nou tip de reversibilitate, prin simetrie si reciprocitate. În pubertate se structurează si un stil de gândire, adică un mod personal prin care individul acţionează intelectiv asupra unui aspect sau altul din realitate. Există trei stiluri, care se referă la: simplu—complex; intuitiv—abstract;primar—secundar (daca reacţionează imediat sau dimpotrivă chibzuit, amânat).

Tot la aceasta vârsta apare o curiozitate intelectuală deosebită, iar pe fondul aspectului contestatar se structurează şi caracterul critic al gândirii.

In adolescenta, specific este stadiul operaţiilor formale care, in opinia lui Piaget, semnifică punctul terminus in evoluţia gândirii ş

i inteligentei.