Raport de cercetare - test de memorare și învățare

1.INTRODUCERE:

Prin intermediul acestui experiment, ne-am propus sa cercetam memoria de lucru, denumita si memoria de scurta durata. Pentru a observa dacă memorarea este influenţată de continutul materialului s-a aplicat un test specific şi anume, testul de invatare si memorare.Testul este un instrument al psihologiei aplicate şi urmăreşte stabilitatea memoriei.

Materialul va fi alcatuit din doua liste de cuvinte: cuvinte concrete, respectiv cuvinte abstracte.

Cuvintele abstracte sunt acelea intangibile, greu de proiectat, cuvinte ce pot fi retinute doar daca realizam in plan mental o conexiune proprie a acestora cu un obiect, fenomen concret. Cuvintele abstracte sunt gandite in mod separatde ansamblul concret, real,pe baza de deductii logice. Acestea rezulta dintr-un proces de abstractizare care cuprinde trasaturi generale, detasandu-se de raporturile concrete. Exemplu: fericire, libertate, anxietate

Cuvintele concrete sunt acele cuvinte usor de imaginat, de proiectat, adica au continut imagistic. Exemplu: casa, oglinda, roata

În urma acestui test s-a ajuns la concluzia că dacă cuvintele ce trebuiesc memorate sunt usor de proiectat, atunci memorarea se va realiza cu usurinta, lucru care nu este valabil in cazul cuvintelor abstracte.

2.FUNDAMENTARE TEORETICA:

Memoria este procesul psihic de intiparire, stocare si reactualizare selectiva a informatiei. Prin procesele senzoriale omul traieste in prezent dar impresiile, imaginile, gandurile, emotiile nu se pierd fara a lasa o urma in creier. Ele se sedimenteaza ca apoi a fie scoase la lumina si refolosite, rezultand astfel importanta memoriei in amplificarea continutului vietii psihice la desfasurarea normala si eficienta a activitatii umane.

Memoria este capacitatea generala a intregii materii, vie sau nevie, organica sau anorganica. Putem vorbi de memoria masinilor, animalelor dar care nu au ajuns la complexitatea memoriei umane. Animalele superioare sunt capabile decat de recunoastere, ele neputand reproduce lucruri, obiecte, acte si desigur nu-si pot aminti. La om se poate vorbi despre un apogeu de dezvoltare a functiilor mnezice si de cea mai complexa organizare si ierarhizare a memoriei.

Memoria umana capata astfel forma unui mecanism psihic complex ce apare ca o veroga de legatura intre situatii, evenimente separate in timp, contribuind prin aceasta la reglarea si autoreglarea comportamentului uman. In felul acesta memoria reflecta lumea si relatiile omului cu lumea din care face parte. Intrucat organizarea sistemului psihic presupune o integrare pe dimensiunea timpului, orientata dinspre trecut spre prezent si viitor, memoria, care consta in conservarea si valorificarea continuturilor si experientelor anterioare, devine o coordonata globala de definitie.

Memoria este o capacitate absolut necesara, fara ea viata psihica umana ar fi un ghem de impresii senzoriale, adica un prezent fara trecut si fara viitor. Comportamentul ar fi haotic, spontan si fara finalitate. Ea nu este relativ fidela, nu este o copie fotografica, nu retinem informatia exact cum ne-a fost prezentata, nu reactualizam exact la fel.

Memoria nu este un proces de acelasi ordin cu procesele cognitive sau motivationale, ci o modalitate de finantare si manifestare in timp a fiecarui proces in parte si a sistemului in ansamblu.

Memoria este mijlocita pentru a tine in minte si pentru a reproduce mai bine. Noi ne folosim de unele instrumente ce au rol de mijloace de memorare si reproducere. Memoria este intangibila, presupune intelegerea celor memorate si actualizate, organizarea materialului memorat dupa criterii de semnificatie aici intervenind gandirea. Prin toate aceste caracteristici, dar mai ales prin caracterul mijlocit si intangibil, memoria se evidentiaza ca proces specific uman. Are o mare valoare adaptativa si un rol imens in echilibrarea organismului cu mediul fiind o conditie fundamentala a vietii psihice.

Intr-o definitie foarte simpla (Sdorow, 1995), memoria apare descrisa ca fiind procesul prin care informatia este asimilata, stocata la nivelul creierului si mai tarziu reprodusa.

Andrei Cosmovici defineste memoria ca fiind functia psihica de baza care face posibila fixarea, conservarea, recunoasterea si reproducerea informatiilor si trairilor noastre, ea fiind implicata in toate procesele psihice.

Din perspectiva prelucrarii informatiei, memoria este conceputa ca un ansamblu de sisteme care permit codarea, stocarea si recuperarea informatiei.

Memoria se organizeaza si functioneaza ca sistem dinamic, ce se elaboreaza treptat in cursul evolutiei istorice si ontogenetice, pe masura imbogatirii repertoriului experiential.

Formele memoriei:

In literatura de specialitate au fost delimitate foarte multe forme ale memoriei.

Psihologul roman Mihai Golu, propune urmatoarea clasificare a formelor memoriei, folosint patru criterii:

1.dupa prezenta / absenta intentiei e a memora:

-memorie voluntara

-memorie involuntara